La 31 iulie, la Krivoi Rog a fost declarat zi de doliu în memoria celor uciși în urma atacului rus.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Militarul însuși s-a oferit voluntar să apere Ucraina încă din 2015. De atunci, a parcurs un drum de luptă deloc ușor, a îndeplinit misiuni în diverse direcții, iar în primele zile ale războiului la scară largă a scris un raport fără ezitare și a plecat din nou pe front.

Pentru serviciul său conștiincios de-a lungul mai multor ani și devotamentul față de datoria militară, a fost decorat cu medalia de stat „Pentru serviciu ireproșabil”, gradul al III-lea. De asemenea, Apărătorul a primit distincția Consiliului Regional Cernăuți „Neînvinșii”.

Îl felicităm din suflet pe Apărător pentru această recunoaștere meritată, se menționează în postarea pe Facebook a CT Herța.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Aceasta va fi o relatare nu doar despre serviciile sociale sau inițiativele realizate cu succes, ci, în primul rând, despre cetățenii ucraineni care, în ciuda războiului, continuă să muncească, să se sprijine reciproc și să construiască viitorul.

Pelicula este realizată de specialistul în comunicare Florian Gleich – reprezentant al Lebenshilfe Ostallgäu-Kaufbeuren. Aceasta este o organizație de caritate care ajută persoanele cu dizabilități, familiile acestora și sprijină incluziunea lor deplină în societate.

Florian Gleich s-a întâlnit deja cu președintele interimar al Comunității Teritoriale Mamaivți, Mykola Buceakski, și cu vicepreședintele Marian Gaiduk. În timpul discuției, a fost înregistrat un podcast în care s-a vorbit despre dezvoltarea comunității, provocările cu care aceasta se confruntă în condițiile războiului, sprijinul acordat militarilor, veteranilor și familiilor acestora, precum și despre parteneriatul internațional care ajută la implementarea unor inițiative sociale importante.

În centrul atenției filmului documentar se află activitatea conducerii Consiliului sătesc Mamaivți, a instituției comunale „Ajutor pentru viață”, a organizației publice „Visurile copiilor speciali”, a instituțiilor de învățământ, dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii și persoane cu dizabilități, sprijinul pentru militari, veterani și familiile lor. Aceasta este povestea unei comunități care dovedește în fiecare zi: adevărata putere se naște acolo unde există unitate, grijă și responsabilitate.

Florian Gleich a vizitat, de asemenea, Aleea Gloriei din orășelul  Lujeni, unde a adus un omagiu memoriei apărătorilor ucraineni care și-au dat viața pentru libertatea și independența Ucrainei. Acest moment a devenit un simbol al respectului profund față de fapta eroică a Eroilor noștri și al solidarității sincere cu poporul ucrainean. „Vreau ca în Germania să se vadă nu doar războiul. Vreau să arăt oameni care nu renunță, o comunitate care sprijină în fiecare zi pe cei care au nevoie și demonstrează că adevărata putere se naște din ajutorul reciproc. Acest film este despre voi, despre umanitatea voastră, reziliență și credință”, a menționat Florian.

În comunitatea Mamaivți sunt convinși că viitorul film documentar va deveni încă o voce importantă a adevărului despre Ucraina, va consolida prietenia dintre popoare și va ajuta lumea să înțeleagă și mai bine puterea comunităților ucrainene și a oamenilor care creează schimbări în fiecare zi.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Datele de informații furnizate de SUA și Franța au ajutat Armata Ucraineană să selecteze cu mai multă precizie ținte pentru lovituri în adâncimea teritoriului Rusiei. Despre acest lucru a scris, la 29 iulie, publicația britanică Financial Times. Informațiile obținute au permis Forțelor Ucrainene de sisteme fără pilot să lovească din nou același echipament critic chiar înainte de finalizarea reparațiilor acestuia, ceea ce împiedică inamicul să reia activitatea obiectivelor. Tot datorită acestor informații, planificatorii ucraineni au învățat să ocolească mai bine apărarea antiaeriană a Federației Ruse în timpul atacurilor cu drone.

Cu ajutorul datelor americane și franceze, planificatorii ucraineni au creat o hartă detaliată a sistemului energetic al Rusiei, după cum scrie DW, și au identificat pe aceasta nodurile critice ale căror întreruperi pot opri activitatea unor porțiuni mari din rețea. Dronele Forțelor Armate ale Ucrainei vizează acum tocmai aceste noduri, precum și echipamentele cel mai greu de înlocuit.

„Aceasta este o strategie țintită și coordonată”, a declarat o sursă din cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei, citată de Financial Times.

Informațiile primite de la partenerii occidentali au permis Forțelor Armate Ucrainene  să alcătuiască o hartă a amplasării mijloacelor de apărare antiaeriană rusești și să determine rutele care le permit dronelor să le ocolească și să atingă țintele din adâncimea teritoriului Rusiei. Potrivit publicației, analiza imaginilor din satelit și rapoartele operatorilor de drone confirmă faptul că Forțele Ucrainene de sisteme fără pilot au început să acționeze mai sistematic și mai consecvent decât înainte.

În ultimele zile, Armata Ucraineană a efectuat mai multe lovituri cu drone asupra unor obiective energetice rusești. Astfel, pe 20 iulie, a fost lovită o bază petrolieră din Podolsk, lângă Moscova, iar pe 25 iulie – rafinăria de petrol din Tiumen, care mai fusese anterior ținta unor atacuri cu UAV-uri.

Pentru a proteja obiectivele de infrastructură critică din spatele frontului împotriva loviturilor Forțelor Armate ale Ucrainei, autoritățile regionale ale Federației Ruse și marile companii energetice, în special Gazprom, au început să creeze grupuri de foc mobile – unități mici pe camionete pick-up, înarmate cu mitraliere.

Anterior, Informatorul a relatat că dronele au lovit o uzină petrolieră din Iaroslavl – singura întreprindere care mai furniza combustibil regiunii capitalei Rusiei. De asemenea, dronele ucrainene au lovit rafinăria de petrol din Perm pe 29 iulie, atacând estacadele dintre instalațiile de la întreprinderea „Lukoil-Permnefteorgsintez”. Aceste lovituri fac parte dintr-o campanie sistematică a Forțelor Armate Ucrainene împotriva infrastructurii de combustibil a Rusiei.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În pofida incertitudinii, apropiații săi nu și-au pierdut credința. Au trăit cu speranța că el s-ar afla în captivitate inamică. Însă au primit trista veste care i-a confirmat decesul. Acum, rudele vor putea în sfârșit să-și ia rămas-bun de la militar.

Astăzi, pe 30 iulie, militarul căzut la datorie a fost întâmpinat cu un coridor viu în satul său natal.

Mâine eroul va fi condus pe ultimul său drum pământesc.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La 25 aprilie 1941, tânăra ţărancă Aneta a lui Petru Rusnac, neştiutoare de carte, care a venit în această lume în 1920, în frumoasa localitate Berestea din Basarabia, dorind să scape din „oceanul de lacrimi al durerii”, instaurat pe meleagurile voievodale de către veniţii de la Răsărit, a hotărât să treacă în Patria strămoşilor săi. Se îndreaptă spre frontiera instalată de către bolşevici, cuprinsă de marea speranţă că va putea să treacă acest hotar, care a despărţit neamul în două. N-a avut noroc. Nimereşte în mâinile grănicerilor din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. Când în ţinutul mioritic au început operaţiunile militare, românca va fi transportată în regiunea Sverdlovsk din Federaţia Rusă, unde îşi dă sufletul, în chinuri cristice, pe data de 8 februarie 1942. „O lacrimă se rostogolise pe obraz, ultimul ei act de viaţă pe lumea aceasta”. S-a înălţat la Domnul, luând cu ea veşnicul dor de libertate.

În ziua de 28 iunie 1941, fiind acuzat de „activitate de spionaj” în favoarea României, este încătuşat de către reprezentanţii Corpului 16 de Armată, unităţile căruia erau dislocate în ţinut şi se pregăteau intens de retragere peste Nistru, românul Gheorghe al lui Toader Raileanu, născut la 1911, în satul Lucoviţa-Slobozia din Ţinutul Herţei, ştiutor de carte, fierar. Drept motiv pentru întemniţarea lui şi a consătenilor Zamfir Paşcanu şi Iordache Hriţcu au servit declaraţiile unei fete de 16 ani, Lucheria a lui Alexandru Cuţac, originară din aceeaşi localitate, înhăţată de ghiaurii regimului totalitar sovietic. În timpul interogatoriilor din beciurile fioroase ale cazematelor bolşevice, tânăra, care a absolvit o clasă primară, a declarat, fiind supusă metodelor staliniste de tortură, că este agent al securităţii române din anul 1939 şi misiunea ei specială constă în „stabilirea unor contacte cu soldaţii din unităţile militare sovietice din Cernăuţi cu scopul să afle de la ei diverse secrete de stat”. În activitatea ei „subversivă, îndreptată împotriva patriei socialiste”, este ajutată de pământenii menţionaţi. Atât le-a trebuit satrapilor enkavedişti. I-au ferecat în lanţuri pe toţi, raportând şefilor de la Moscova că, datorită muncii lor asidue, în regiunea Cernăuţi din Ucraina, a fost descoperită o „largă reţea de spionaj”. În categoria „spionilor” au intrat trei ţărani, dintre care numai unul ştia să-şi scrie numele, şi o fată minoră. Ei constituiau cea mai mare primejdie pentru un corp sovietic de armată, care îşi lua tălpăşiţa. Gheorghe Raileanu n-a rezistat interogatoriilor bestiale şi moare pe data de 8 februarie 1942, în lagărul stalinist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk, unde a fost transportat de către călăii regimului bolşevic. În acelaşi lagăr blestemat s-au stins din viaţă, îndurând chinuri cristice, şi ceilalţi „spioni români”, condamnaţi de autorităţile primului stat socialist din lume la ani grei de temniţă pentru crimele, pe care nu le-au săvârşit. Martirii au urcat spre înaltul cerului, „spre locul de popas etern”, iar memoria lor rămâne scrisă pe pământul vetrei străbune.

Pe data de 11 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S. adoptă hotărârea privind deportarea Victoriei a lui Vasile Frătăucean, născută la 1893, în satul Cupca din Bucovina, ţărancă, neştiutoare de carte. Ea este acuzată de către autorităţile sovietice de faptul că „are relaţii de rudenie cu un element care prezintă un pericol social”. Românca a închis ochii pentru totdeauna în ziua de 3 martie 1942, în regiunea Aktiubinsk a Kazahstanului. Împreună cu ea au fost duşi în stepele pustii kazahe copiii: Mircea, născut la 1920; Constanţia, născută la 1922; Radu, născut la 1926. În neagra străinătate şi-a găsit mormântul şi fiul Mircea, care a părăsit această lume plină de durere pe data de 8 februarie 1942.

În istorica zi de 1 aprilie 1941, la marea demonstraţie antisovietică a băştinaşilor din localităţile de pe Valea Siretului a participat şi Gheorghe al lui Ilie Bicer. În „Tabelul de locuitorii morţi şi identificaţi din revoluţia din 1 aprilie 1941”, alcătuit de către Pretura plăşii Storojineţ, în 1943, în lista martirilor comunei Cupca, seceraţi de gloanţele grănicerilor stalinişti la Fântâna Albă, intră Bicer Gheorghe al lui Ilie. În documentele sovietice, apare Bicer Gheorghe al lui Ilie, născut în 1918, în localitatea Cupca, fostul raion Hliboca, român, poseda studii primare, ţăran. A fost arestat de către reprezentanţii Detaşamentului de grăniceri nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. pe data de 2 aprilie 1941 „pentru trădarea patriei”. Moare în ziua de 9 februarie 1942, în lagărul comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 11 aprilie 1990. Încă multă trudă şi răbdare trebuiesc depuse în direcţia cercetării evenimentelor sângeroase de la Lunca şi Fântâna Albă, din iarna şi primăvara anului 1941. Anticii spuneau: „Păstraţi încrederea, căci timpul scoate adevărul la lumină”.

În numărul celor 260 de bucovineni, arestaţi în ziua de 1 aprilie 1941, au intrat Gheorghe al lui Sava Zegrea şi Vasile al lui Tănase Zegrea. Ambii ţărani erau născuţi în satul Suceveni din Bucovina istorică. Gheorghe a venit pe lume în 1905, iar Vasile în 1900. Fiind transferaţi în regiunea Sverdlovsk, vor închide ochii pentru totdeauna departe de glia străbună. Gheorghe Zegrea a murit pe data de 8 iulie 1942, Vasile Zegrea a coborât în veşnic îngheţatul pământ al Siberiei la 9 februarie 1942. Martirii arestaţi în sângeroasa zi de 1 aprilie 1941 au trecut în lumea celor drepţi cu dorul de Libertate şi Ţară în inimi. Duşi în acele ţinuturi bătute de vânturi sălbatice şi de ierni îngheţate, ei s-au transformat în brazi falnici şi temerari, în care au urcat sufletele lor, împânzind întreaga întindere siberiană.

În iarna anului 1941, căpitanul Martynov, unul dintre conducătorii Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S., adresează lui Ivan Gruşeţki, primul secretar al comitetului regional Cernăuţi al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei, un raport, în care semnala faptul că în ziua de „28 ianuarie 1941, locuitorii satelor Horecea Urbană, Horecea Mănăstirii, Boian, Ostriţa, Mahala au organizat o trecere în masă a frontierei. La o depărtare de 3 kilometri de la frontieră, ei au fost descoperiţi de către detaşamentul de călăreţi ai pichetului de grăniceri, în colaborare cu reprezentanţii operativi ai Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne. În timpul efectuării acestei „operaţiuni”, au fost ucise 12 persoane, 53 reţinute şi doar 2 oameni au avut norocul să treacă frontiera”. În numărul martirilor reţinuţi la Lunca, în dimineaţa zilei de 28 ianuarie 1941, au intrat şi ţăranii din Ostriţa Herţei: Ilie al lui Gheorghe Gorenciuc, născut la 1910, şi Nistor al lui Gheorghe Gorenciuc, născut în 1919. Ambii aveau studii primare. Pe data de 28-31 martie, acelaşi an, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev îi condamnă la câte 10 ani de detenţie „pentru trădarea patriei”. Ilie Gorenciuc se stinge din viaţă la 10 februarie 1942, iar Nistor Gorenciuc moare în ziua de 4 iunie 1947. Bucovinenii şi-au găsit mormântul în blestematul lagăr de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk. Rudele lor, conform hotărârii din 7 mai 1941 a Comisiei Speciale de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., vor apuca drumul Siberiei.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

–Doamnă Maria, suntem în zi de luni, care începe o nouă săptămână de muncă și, în afară de orarul obișnuit, aveți și un eveniment…

–Da, este Ziua Lucrătorului Medical – sărbătoarea noastră profesională. La amiază, când vor fi prezenți și colegii noștri din schimbul doi, ne va vizita primarul Aurel Babii. El ne va felicita din partea conducerii CT Boian.

–Pentru a câta oară marcați sărbătoarea profesională împreună cu colectivul Ambulatoriului din Boian?

–Am fost numită în acest post în septembrie 2024, deci, reiese că a doua oară. Vreau să vă spun că în acești doi ani am reușit să facem multe. Există dorință și există susținere. Deși clădirea e relativ nouă, condițiile nu corespundeau întru totul unei instituții sanitare. Ramele geamurilor aveau fisuri și prin ele bătea vântul. Iarna în încăpere era frig. Pe banii alocați de primărie au fost înlocuite toate geamurile vechi cu altele noi – cu termoizolare. Aceste lucrări au costat 150 mii grivne. Au fost vopsiți pereții din interior în culori deschise, am pus perdele noi. Este luminos, cald și confortabil. Este rezultatul muncii întregii echipe. Spun „echipă”, căci, într-adevăr, suntem un colectiv unit.

La fel de complicată a fost starea financiară a ambulatoriului. Erau datorii la serviciile comunale. Aproape că nu erau bani pentru plătirea salariilor. Este și rezultatul că până în 2019 ambulatoriul ținea de Noua Suliță și era foarte slab finanțat. Dar am depășit acest punct al stagnării. Am găsit posibilități să lichidăm restanțele de plată ca apoi să facilităm și de susținerea financiară din partea Serviciului Național al Sănătății.

–Am înțeles că, paralel, a avut loc și modernizarea ambulatoriului.

–Este unul din puținele ambulatorii sătești din regiune, care dispune de panouri solare – o sursă energetică economicoasă și sigură. Avem laboratorul nostru, echipat cu dispozitive performante. Alături funcționează și un laborator privat. Prin urmare, spectrul de servicii este destul de larg. Iată de ce când a fost anunțat Programul „Streening de sănătate 40+” s-au înscris la testările medicale corespunzătoare circa o sută de pacienți.

–Le vom aminti cititorilor noștri că, potrivit Programului prezidențial „Streening de sănătate 40+”, statul alocă pentru fiecare persoană care a atins și a depășit această vârstă câte 2000 grivne pentru testările medicale cu scopul prevenirii și descoperii la timp a unor anumite boli. E foarte bine că anume calitatea analizelor poate fi  asigurată și de un laborator modern la locul de trai. Dar ce ne puteți spune despre consultările unor medici cu specialități înguste?

–Am încheiat contracte cu câteva instituții sanitare din centrul regional. Specialiști de acolo se deplasează la Boian pentru a-i consulta pe pacienții noștri. Asemenea consultări sunt cu plată, însă pacienții noștri plătesc jumătate de taxă. De asemenea, pacienții noștri – de la mic la mare – pot fi vaccinați aici, la ambulatoriu.

–De care facilități se bucură unele categorii de pacienți?

–Din bugetul local sunt plătite toate serviciile comunale, referitoare la ambulatoriu. De asemenea, ca și în alte părți, tot din bugetul local sunt acoperite o parte din cheltuieli pentru medicamentele destinate invalizilor de grupele I și II, veteranilor. În afară de aceasta, a fost amenajat un cabinet la etajul întâi, unde primesc asistența cuvenită pacienții invalizi. Avem un cabinet amenajat pentru acordarea asistenței de urgență în cătunul Arboreni.

La ambulatoriu funcționează și staționarul de zi. Sunt patru paturi și putem primi până la 16 bolnavi pe zi.

–Ați vorbit despre echipa sanitară a ambulatoriului…

–Deoarece este Ambulatoriu de medicină de familie și generală, avem în state cinci medici de familie, dintre care unul, Mykola Tonievici, originar din satul vecin Zelenyi Gai, se află pe front din 2022. Ceilalți patru medici de familie sunt: Olga Șugani, Eufrosina Gorda, Maria Vaipan și eu. Lucrează 12 asistente medicale, 3 fiind în concediul de maternitate. Avem un bun felcer-laborant – Margareta Andrieș.

–Este simbolic faptul că sărbătoarea profesională a lucrătorului medical este marcată în ziua pomenirii Sfântului Pantelimon – un reper spiritual al vindecării și speranței în vremuri tulbure. Acum în fiecare instituție sanitară o să vezi icoana acestui martir, medic „fără arginți”. Este ea și la Ambulatoriul din Boian. Or, medicii sunt acei care își închină viața slujirii aproapelui. Vă dorim succese mari în munca nobilă a Dumneavoastră  și a colegilor de breaslă.

–Mulțumim din suflet!

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Liderul american a subliniat că menține contacte de lucru atât cu Kievul, cât și cu Moscova, considerând diplomația drept un instrument cheie pentru încetarea acțiunilor militare.

Comentând negocierile cu Volodymyr Zelenski, Donald Trump a menționat că discuția a avut loc într-o atmosferă constructivă. Potrivit acestuia, Președintele ucrainean continuă să lucreze pentru apărarea statului său, în timp ce șeful Casei Albe este concentrat pe găsirea unor căi pentru oprirea războiului și atingerea unei reglementări pașnice. Președintele SUA a subliniat că, în timpul întâlnirii personale, și-a exprimat încă o dată poziția în fața omologului său ucrainean. Potrivit lui Trump, acesta i-a transmis în mod direct lui Zelenski necesitatea de a încheia războiul și de a depune toate eforturile posibile pentru oprirea vărsării de sânge, accentuând că tocmai pacea rămâne prioritatea sa principală.

Liderul american a mai declarat că menține relații de lucru nu doar cu Președintele Ucrainei, ci și cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin. În opinia sa, existența unui dialog cu ambele părți poate deveni un factor important pentru promovarea inițiativelor diplomatice îndreptate spre încheierea războiului. Separat, Trump a atras atenția asupra pierderilor umane pe care le suferă zilnic părțile implicate în conflict. El a declarat că, doar pe parcursul lunii trecute, potrivit estimărilor sale, războiul a luat viața a circa 25.000 de oameni. Tocmai de aceea, a subliniat Președintele SUA, comunitatea internațională trebuie să lucreze mai activ la găsirea unor mecanisme de încetare a acțiunilor de luptă.

Întâlnirea președinților Ucrainei și SUA a avut loc în timpul vizitei lui Volodymyr Zelenski la Washington, unde liderul ucrainean a purtat, de asemenea, negocieri cu senatori americani, reprezentanți ai administrației SUA și conducători ai unor companii de apărare de top. Printre temele cheie s-au numărat consolidarea sistemului de apărare antiaeriană al Ucrainei, producția comună de armament și coordonarea pașilor diplomatici pentru apropierea unei păci drepte.

După negocieri, ambele părți au anunțat intenția de a intensifica dialogul diplomatic. În special, se discută despre o vizită potențială la Kiev a reprezentanților speciali ai președintelui SUA, Steve Witkoff și Jared Kushner, care s-ar putea alătura noilor consultări diplomatice privind reglementarea războiului.

Astfel, declarația lui Donald Trump de după întâlnirea cu Volodymyr Zelenski a confirmat dorința Washingtonului de a continua eforturile diplomatice pentru încheierea războiului. Totodată, partea ucraineană subliniază că orice proces de pace trebuie să se bazeze pe garanții de securitate, respectarea dreptului internațional și păstrarea suveranității și a integrității teritoriale a Ucrainei.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La una dintre prelegeri, un profesor respectat a întrebat:

–Există printre voi credincioși?

Câțiva studenți s-au ridicat.

–La ora de chimie vom studia substanțe care pot fi văzute, gustate și atinse. Iar, din moment ce cu Dumnezeu nu se poate face așa ceva, El nu există. Acum vă puteți așeza.

Studenții s-au așezat, dar unul a rămas în picioare.

–Mai vrei ceva? – a întrebat profesorul.

–Spuneți-mi, domnule profesor, dar ați văzut vreodată propriul creier?

–Nu.

–L-ați atins?

–Nu, a răspuns profesorul confuz.

–L-ați gustat?

–Nu.

–Atunci, s-ar putea să nu-l aveți?

(Din rețelele de socializare)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

La 30 iulie 1914, în Voinești, Dâmbovița,  s-a născut Rodica Bujor,  interpretă de muzică populară, din prima generație de mari interpreți, alături de  Maria Tănase și Maria Șătărețu, recunoscută pentru vocea ei puternică, expresivă și memorabilă, pentru dăruirea cu care interpreta cântecele populare. Înconjurată de cântecul popular de mică, și-a format un repertoriu de muzică lăutărească încă din timpul școlii. Cel care i-a descoperit talentul a fost George Enescu, care prezida un concurs organizat la Radio București, tot el sugerându-i numele de scenă Rodica Bujor, „cum sunt bujorii din obraji”. „Acum vă prezint o descoperire, o minune a cântecului românesc, fără nici un fel de iz lăutăresc. Veți vedea cum arată românca în adevărata ei frumusețe” – era modul în care Enescu o prezenta pe Rodica Bujor. Sfaturile lui George Enescu, lecțiile de Canto cu Valentina Crețoiu, turneul în Italia (1941) unde s-a perfecționat în tehnica liedului cu Marcela Magna și grija de a-și păstra repertoriul țărănesc de la Voinești i-au adus succesul. A debutat la Radio București în 1938, cu orchestra lui Vasile Julea, formația restaurantului Coșna. A cântat până la vârsta de 70 de ani, chiar dacă se pensionase mai devreme. A decedat la  30 octombrie 1995, la București.

La 30 iulie 1927, în  satul Bălăbănești, raionul Criuleni, s-a născut  Silviu Berejan, lingvist, academician.  Silviu Berejan (1927-2007) a fost filolog, lexicolog și lingvist român, doctor habilitat în filologie (1972), profesor universitar (1979), membru corespondent (1989) și membru titular (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat liceul „B.P. Hașdeu” din Chișinău (1938–1944), liceul „C.D. Loga” din Timișoara (1944– 1945), școala rusă din Comrat (1945–1946), școala nr. 4 din Chișinău (1946–1947). În perioada 1947-1952 academicianul Silviu Berejan a studiat la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, după care a făcut studiile de doctorat la aceeași universitate (1952–1955). În anul 1972 a susținut teza de doctor habilitat în filologie, iar în anul 1979 a devenit profesor universitar. A activat în funcția de lector la Institutul Pedagogic din Tiraspol (1954–1955), lector la Universitatea de Stat din Moldova (1955–1956), cercetător științific superior la Institutul de Istorie, Limbă și Literatură a Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS (1956–1958), secretar științific (1958–1961), șef de sector (1961–1978), șef de secție (1978–1987), director al Institutului de Limbă și Literatură al AȘM (1987–1991), academician coordonator al Secției de Științe Socioumane (1991- 1995) și director (1995-2000) al Institutului de Lingvistică al AȘM. Academicianul Silviu Berejan a fost fondatorul școlii moldovenești de lexicologie și semantică lingvistică. Aria preocupărilor științifice a constituit gramatica, lexicologia, lexicografia, stilistica, istoria limbii, cultura vorbirii limbii române, semantica generală, lingvistica teoretică, romanistica, slavistica, lingvistica comparată, sociolingvistica. A contribuit la dezvoltarea teoriei lexicografice în direcția implementării noțiunii de sistem lexico-semantic și a aplicării unor metode noi de cercetare în studiul lexicului. A elaborat teoria echivalenței semantice a cuvintelor. Este autor a peste 400 de lucrări științifice și științifico-didactice publicate atât în țară, cât și în străinătate, inclusiv 3 monografii. În perioada 1988-2006 semnează circa 100 de articole de publicistică lingvistică privind statutul limbii române din Republica Moldova. Academicianul Mihai Cimpoi referitor la activitatea academicianului Silviu Berejan a menționat „E vorba de aducerea la condiție științifică a normelor limbii noastre. Chiar atunci când ea se numea moldovenească, Silviu Berejan a făcut tot posibilul ca să ne conducem după normele ortografice ale limbii române, să ne mișcăm în matricea stilistică a limbii române”.

La 30 iulie 1987, în orașul Dubăsari, Republica Moldova,  s-a născut Cristina Croitoru, interpretă de muzică ușoară. A absolvit cu succes Şcoala muzicală, apoi Liceul „Mihai Eminescu”. Pe parcursul studiilor a fost membră a Teatrului de estradă „Ovaţie”. Tot în acești  ani a început să compună primele sale cântece. Primul său debut oficial în scenă, dar și primul trofeu îl obține la vârsta de 16 ani la concursul „Vocile nistrene” de la Tiraspol. În anul 2005 devine studentă la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Facultatea de Canto Jazz-estradă.  Își încearcă puterile la concursul „Steaua Elatului”, după care i s-a propus să fie stipendiată a Centrului Cultural „Elat”, sub patronatul căruia Cristina lucrează şi concertează şi în prezent. Este laureată a concursurilor: „Faces of Friends”, „Doi inimi gemene”, „Duetul anului”, „Steaua Chişinăului”, „Steaua Elatului”.

În anul 2010 absolvă Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Facultatea – Canto de estradă.

Doi ani consecutiv s-a numărat printre finaliștii selecției naționale Eurovision (2009-2010), iar în anul 2012 participă din nou la preselecția națională cu cântecul „Fight for love” și obține premiul telespectatorilor. În palmaresul său artistic se înscriu colaborările cu trupa Akord (la piesa şi videoclipul „Când te visam”), interpreții Boris Covali, Karizma, Mihai Teodor şi alţii. Cristina Croitoru compune ea însăşi muzica pentru piesele sale. În anul 2012 a lansat primul videoclip la piesa „Fight For Love”.

În ziua de 30 iulie 2007 a plecat la cele veşnice Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007.  S-a născut la 7 februarie 1915, la Tocileni, judeţul Botoşani,   pe numele de mirean Toader Arăpașu. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. Nici chiar în Grecia, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în trecut. Deși a fost nevoit să accepte demolarea a 7 biserici ortodoxe monument-istoric în București, a ridicat în schimb, în aceeași perioadă, peste 100 de biserici în țară. A fost acuzat pentru obediența sa față de autoritățile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolării a 7 biserici istorice din București.  Istoricii consideră că era improbabil ca Teoctist să fi fost informator al Securității. Ei îl consideră mai degrabă vinovat pentru ce nu a făcut decât pentru ce a făcut. După Revoluţia din decembrie 1989, înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în București de către regimul de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.

Evenimente istorice din ziua de 30 iulie:

1401: Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, aprobă organizarea unei episcopii armene în Moldova cu scaunul la Suceava.

1914: Primul Război Mondial: După reticența inițială, țarul Nicolae al II-lea al Rusiei este convins să decreteze mobilizarea generala. „Gândiți-vă la mii și mii de oameni care vor fi trimiși la moarte!” a spus el.

1930: În finala primului Campionat mondial de fotbal, naționala Uruguayului, pe teren propriu, pe stadionul „Centenario” din Montevideo, în prezența a 76.800 de spectatori, a învins echipa Argentinei cu scorul de 4:2.

1937: Biroul Politic al Uniunii Sovietice emite Ordinul NKVD nr. 00447, semnat de Nikolai Yejov, „Despre reprimarea foștilor deținuți din gulag (care au fugit din lagăre, au plecat în exil și au părăsit locurile de muncă), criminali și alte elemente antisovietice”, pentru anihilarea acestora: 269.100 sunt desemnați pentru a fi arestați si 76.000 pentru a fi împușcați. (Parte a Marii Epurări).

1956: La doi ani după ce a făcut presiuni pentru ca fraza „sub Dumnezeu” (“under God”) să fie inserată în jurământul de credință, președintele Dwight D. Eisenhower semnează o lege care declară sintagma „Credem în Dumnezeu” – “In God We Trust” – drept deviza oficială a națiunii americane.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Potrivit informațiilor furnizate de Serviciul de Stat de Statistică, cel mai ridicat nivel de salarizare a fost înregistrat la Kiev (48.393 grivne), precum și în regiunile Lugansk (38.143 grivne) și Kiev (33.849 grivne). Cel mai scăzut nivel de salarizare se înregistrează în regiunile Cernăuți (24.472 grivne) și Kirovograd (23.882 grivne).

Pe domenii de activitate economică, cel mai mare salariu mediu a fost obținut de angajații din sectorul informațiilor și telecomunicațiilor – 77.931 grivne. Cea mai scăzută remunerație se menține în domeniul sănătății și asistenței sociale – 22.274 grivne.

La data de 1 iulie 2026, datoriile la salarii în Ucraina se ridică la 3,8 miliarde grivne.

Salariul mediu al angajaților cu normă întreagă din Ucraina în mai 2026 a fost de 30.961 de grivne, cu 1,5% mai mare decât nivelul din luna aprilie.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com