La 1 aprilie 1784 este primit în audienţă la împăratul Iosif al II-lea, căruia îi prezintă situația grea a țărănimii din Transilvania, Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea (1731-1785). El a fost, alături de Ion Oargă (Cloșca) și Marcu Giurgiu (Crișan), conducătorul răscoalei ţărăneşti de la 1784 din Transilvania. Armata austriacă a înăbușit revolta, iar capii răscoalei au fost arestați, fiind trădați. Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia, iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785.
În ziua de 1 aprilie a anului 1859 dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Munteniei și Moldovei a fost recunoscută de Franța, Marea Britanie, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei, în cadrul Conferinței reprezentanților puterilor garante de la Paris. Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost domnitor al Moldovei (până în 1862), domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866).
La 1 aprilie 1866 s-a înființat Societatea Literară Română. Proiectul de statut a fost elaborat în 1860, la propunerea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, după care a urmat o perioadă de pregătire și s-au făcut primele donații. La propunerea lui C.A. Rosetti, locotenența domnească din 1 aprilie 1866 a aprobat Decretul nr. 582/1 aprilie 1866 pentru formarea Societății Literare Române. Scopul ei principal era stabilirea ortografiei limbii române, redactarea unei gramatici și a unui dicționar-tezaur. Regulamentul prevedea formarea societății la București și numirea membrilor de către Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. Membrii urmau să reprezinte toate regiunile, plus aromânii, astfel: 7 membri din vechiul regat: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, V.A. Urechia, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A. Rosetti și Ion C. Massimu; 3 din Transilvania: Timotei Cipariu, Gavriil Munteanu și George Bariț; 3 din Basarabia: Alexandru Hâjdeu, Constantin Stamati și Ioan Străjescu; 2 din Bucovina: Alexandru Hurmuzaki și Ambrosiu Dimitrovici, (înlocuit apoi de Ioan Sbiera); 2 din Banat: Alexandru Mocioni și Vincențiu Babeș; 2 din Macedonia: Ioan D. Caragiani și Dimitrie Cozacovici. Prima ședință s-a ținut, un an mai târziu, la 1/13 august 1867, când a luat numele Societatea Academică Română, iar din 30 martie 1879 a devenit Academia Română.
La 1 aprilie 1878, în revista Convorbiri literare din Iași, a fost publicată povestea lui Ion Creangă „Ivan Turbincă”. Un rol important în începerea activității literare a lui Ion Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu care l-a introdus în cenaclul Junimea și l-a îndemnat să scrie. Ion Creangă a fost bine primit la Junimea, fiind proclamat „scriitor poporal”, iar criticul Titu Maiorescu (în acea perioadă, ministru al cultelor și instrucțiunii publice) a afirmat că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. „Ivan Turbincă” este o poveste satirică, ilustrând una din temele principale ale operei lui Ion Creangă: istețimea contra prostiei.
La 1 aprilie 1881, în satul Răşinari din Transilvania, s-a născut Octavian Goga, poet român ardelean de origine aromână, politician de extremă dreaptă şi prim-ministrul României. Octavian Goga (1881-1938) a fost membru al Academiei Române din anul 1920. Considerat unul din marii poeţi ai neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, Octavian Goga s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com