Pe data de 1 iulie, stil nou, sunt prăznuiți Sfinții Leontie de la Rădăuți, Cosma și Damian. Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, la Rădăuţi. Încă de la o vârstă fragedă, el a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Bogdana, astfel primind numele Lavrentie. După o vreme, Leontie, s-a retras în sihăstrie, pe Valea Putnei, unde trăiau mai mulţi călugări cuvioși, care l-au îndrumat în viaţa duhovnicească. În jurul lui s-au adunat mulţi ucenici și astfel, Cuviosul Lavrentie a întemeiat schitul Laura (Lavra) care va deveni cunoscut cu numele de Schitul lui Lavrentie, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Lavrentie a devenit egumen al acestei obşti monahale în creştere. Potrivit tradiţiei, la schit avea să vină mai târziu şi Sfântul Daniil Sihastrul, sub povăţuirea egumenului Lavrentie. În 1402, biserica Mănăstirii Bogdana a devenit catedrală episcopală, iar Cuviosul Lavrentie, fiind cunoscut de domnitor, cler şi de mitropolitul Sucevei, a fost ales ierarh al noii episcopii.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 1 iulie sunt cinstiți Sfinții Mucenici Leontie, Ipatie și Teodul. Sfinţii Mucenici Ipatie, Leontie şi Teodul erau soldaţi romani. Leontie, grec de origine, era comandant de armată în oraşul fenician Tripoli, pe vremea împăratului Vespasian (70-79), fiind respectat pentru curajul său, bunul simţ şi virtutea de care dădea dovadă. Când împăratul l-a numit pe senatorul roman Adrian guvernator al districtului fenician, i-a dat libertate deplină în a „vâna” creştini, iar în cazul în care aceştia nu vroiau să jertfească la idolii lor romani, să fie daţi spre tortură şi moarte. Ipatie, Leontie şi Teodul au fost aruncaţi în temniţă la porunca lui Adrian. După ce au refuzat să se despartă de credinţa în Hristos, ei au fost chinuiţi, iar la urmă li s-au tăiat capetele şi astfel şi-au dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
În calendarul popular pentru această zi sunt evidențiate următoarele semne ale timpului: roua mare de dimineață este semn de belșug; de e ceață dimineața, în decursul zilei va fi arșiță; dacă la apus de soare cerul este trandafiriu, va fi vreme frumoasă în continuare.
În natură au avut loc mari schimbări, de aceea unele din aceste semne ale timpului nu mai sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com