La 10 februarie 1388, într-un document din al voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391) este menționată pentru prima dată Cetatea Sucevei în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul „… Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”. Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395. Începând cu domnia lui Petru al II-lea Mușat, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această funcție îndeplinind-o și în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și a Movileștilor. Odată cu Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), reședința domnească este mutată la Iași în anul 1565.
La 10 februarie 1755 a decedat Montesquieu, scriitor şi filozof francez. Montesquieu (1689-1755) a fost una din cele mai complexe și importante figuri ale iluminismului francez. A activat în calitate de consilier în parlamentul de la Bordeaux, devenind președintele acestuia (1716-1728) după moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moștenit titlul și funcția. În 1728 a devenit membru al Academiei Franceze.
La 10 februarie 1867 a avut loc premiera piesei „Răzvan Vodă” de Bogdan Petriceicu Hașdeu. A fost prima dramă istorică românească importantă. Premiera a avut loc pe scena Teatrului Bossel. Punerea în scenă a aparținut Companiei Dramatice Mihai Pascaly, cu Mihail Pascaly în rolul principal și Matilda Pascaly în rolul Vidrei. După amintirile lui Ștefan Cacoveanu, în stagiunea 1868–1869, Mihai Eminescu, pe atunci sufleur la Teatrul Național, a jucat rolul ciobanului în drama lui Hașdeu, înlocuind într-o seară un actor bolnav. Premiera a avut succes, din moment ce au urmat încă trei spectacole, în 12, 17 și 19 februarie, performanță rar întâlnită pentru o piesă originală românească. Apărută în volum în același an, piesa a primit apoi titlul definitiv „Răzvan și Vidra”.
La 10 februarie 1882 Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost ales membru al Societății de lingvistică din Paris. Bogdan Petriceicu Haşdeu, născut Tadeu Hâjdeu, la 26 februarie 1838, la Cristinești de lângă Hotin, decedat la 25 august 1907, la Câmpina, a fost scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Haşdeu este considerat una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
În ziua de 10 februarie a anului 1910 s-a născut la Chişinău soprana română Maria Cebotari (1910-1949). A avut un rol excepţional în filmul coproducţie româno-italiană „Odesa în flăcări”. Maria Cebotari este considerată una dintre cele mai mari soprane din lume în anii 30 și 40 ai secolului trecut. La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în Germania și Austria din acel timp: Kammersängerin. A jucat în opt filme, turnate în Germania și Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl. La 31 martie 1949, ea a căzut pe scenă în timpul interpretării operetei lui Karl Millöcker „Der Bettelstudent” în Viena. În timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille. Este înmormântată în cimitirul Döblinger din Viena.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com