La 13 aprilie 1093 a murit la Vyșgorod la vârsta de 63 de ani Vsevolod Iaroslavyci I, mare cneaz de Kiev din anul 1078. A doua zi a fost înmormântat în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev. Zece zile mai târziu, nepotul său Sviatopolk Iziaslavyci a preluat tronul. Vsevolod Iaroslavyci a fost al cincilea fiu al cneazului Iaroslav cel Înțelept și al prințesei suedeze Ingigerd Olafsdottir. El s-a născut în 1030. În 1078 a fost învins de polovțieni pe râul Sojyția (Orjyția). A condus statul singur mai mult de 15 ani, iar înainte de aceasta a condus statul ca membru al triumviratului Iaroslavyci. În timpul domniei sale, a ctitorit Biserica Sfântului Andrei cel Întâi Chemat din Kiev, Mănăstirea Sfântul Mihail din Vydubeț, au fost aduse moaștele Sfântului Teodosie și a fost deschisă o școală pentru fete. A încercat să mențină unitatea Statului Kievean și a menținut legături cu Bizanțul și Europa de Vest, vorbea cinci limbi.
La 13 aprilie (31 martie) 1914, la Pistruieni, Telenești, Basarabia s-a născut Bogdan Istru (Ion Bădărău/Ivan Bodarev), poet din Republica Moldova, membru corespondent (din 1984) al Academiei de Științe a Moldovei. A absolvit Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1931), fiind apoi învățător. A început să publice cântece populare, snoave și ghicitori înregistrate la țară, în ziarul Cuvânt moldovenesc, începând din anul 1932. Tot de atunci datează și primele sale poezii. Până în 1940, publicase deja două volume, amintite de George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, caracterizându-l astfel: „După experiențe barbiene, a trecut la maniera lui Arghezi, în care își dibuie mai sigur nota sa originală constând într-o sălbatică năvală de umbre”. În timpul războiului și în anii postbelici, a devenit membru al PCUS (1947), remarcat prin versuri dedicate Partidului Comunist, ciclul de poezii despre canalul Volga–Don, transformarea socialistă din Moldova, lupta împotriva invadatorilor fasciști, imagini de eroi contemporani: Vocea Patriei, Pohoarnele, La frunte, Drumul prin lume, Primăvară în Carpați, De la țărm la țărm, Tatar-Bunar (Premiul de Stat al Republicii Moldova, 1976) etc., versurile sale fiind traduse în limbile popoarelor din URSS. În paralel s-a afirmat și ca un liric sincer și profund, îndeosebi în cartea Popasuri (1989). Poeziile sale reprezentative au fost reeditate în volumul Pasărea albastră (1991). S-a stins din viață la 25 martie 1993, la Chișinău.
La 13 aprilie 1917 şi-a încheiat lucrările Congresului Învățătorilor din gubernia Basarabia. La Congres a ţinut o cuvântare înflăcărată profesorul, preotul şi poetul Alexei (Alecu) Mateevici, autorul poeziei „Limba noastră” (actualmente Imn de stat al Republicii Moldova). El a declarat: „Ei bine, dacă aţi luat asupra D-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să daţi poporului idei adevărate, căci altfel întreg învăţământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania. Fraţii noştri din Bucovina, Transilvania şi Macedonia nu se numesc după locurile în care trăiesc, ci-şi zic români. Aşa trebuie să facem şi noi. Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel suntem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim ca suntem români, strănepoţi de-ai românilor şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor, şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă”.
Hotărârile principale ale congresului: de la 1 septembrie 1917 şcolile din satele moldoveneşti sau în majoritate moldoveneşti vor deveni şcoli moldoveneşti; asemenea şcoli se vor deschide şi în oraşe; limba de predare în aceste şcoli va fi limba moldovenească; în scrisul naţional se va folosi alfabetul latin; şcoli pentru moldoveni se vor deschide şi în stânga Nistrului; se vor organiza cursuri pentru pregătirea învăţătorilor; se vor înfiinţa o bibliotecă pedagogică centrală şi mai multe locale. Limba rusă rămâne obiect de predare obligatoriu pentru toţi elevii.
La 13 aprilie 1930, la Târgu Jiu s-a născut Sergiu Nicolaescu, regizor, actor, producător de film şi om politic român. A dobândit celebritate internaţională atât ca regizor, cu filme ca „Dacii” şi „Mihai Viteazul”, cât şi ca actor, cu rolul comisarului Miclovan. În 1962 Sergiu Nicolaescu a obţinut un succes nemaipomenit în lumea cinematografiei după ce a realizat producţia „Memoria Trandafirului”. Succesul acestui film a fost neaşteptat, el fiind difuzat la Paris, timp de 10 ani. Filmul e o metaforă: durează 7 minute şi este o poveste cu flori ce întruchipează destinele unor oameni, iar cu el Sergiu Nicolaescu a luat Premiul de Excelenţă al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondială. Studiourile „Columbia” din SUA au cumpărat filmul pentru 10.000 de dolari, fapt deosebit în acea perioadă pentru o peliculă dintr-un stat comunist. Sergiu Nicolaescu a decedat la 3 ianuarie 2013.
La 13 aprilie 1941, la Lipcani, județul Hotin, Basarabia s-a născut Modest Cichirdan, dirijor. Și-a început studiile muzicale în orașul Râmnicu Vâlcea – violoncel cu Leca Morariu, contrabas cu Teodor Geantă și teoria muzicii cu Petru Manzur. 1941-2020 Modest Cichirdan, dirijor. A urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu“ din București (1961–1966). A debutat ca dirijor în anul absolvirii studiilor universitare la pupitrul Filarmonicii din Arad. A fost angajat la Filarmonica de Stat din Timișoara, contrabasist, înființând și dirijând Orchestra de Cameră al Filarmonicii. Din 1972 s-a stabilit în Botoșani, îndeplinind calitatea de dirijor al Orchestrei Simfonice și apoi de director al Filarmonicii. S-a transferat la Filarmonica Oltenia din Craiova, fiind dirijor (1986–2003) și director (1986–1990), propunând un program temeinic de relansare artistică a colectivului. Aici a inițiat Concursul de Interpretare Muzicală „Dinu Lipatti”. Discografia sa este impresionantă, peste 40 de titluri, cuprinde simfonii, concerte, suite, divertismente, serenade și alte piese de Mozart, Salieri, Rene Gerber, Marc Briquet, Bernard Reichel, Schubert, Mahler, avându-i ca soliști, printre alții, pe clavecinistul Yasuco Mitsui (Japonia), flautistul Pierre Ives Artuad (Franța), trompetistul Paul Fromentin etc. A decedat la 22 iulie 2020.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com