La 14 ianuarie 1527 a murit Ştefan al IV-lea, domnitorul Moldovei, intrat în istorie sub numele de Ştefan cel Tânăr, sau Ştefăniţă Vodă. A fost fiul domnului Bogdan al III-lea și nepotul lui Ştefan cel Mare. El s-a născut în 1506 la Hotin, a fost domn al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527. În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă Vodă, fire nestăpânită, i-a decapitat pe „povăţuitorul” său marele boier Luca Arbore și pe fiii săi. Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul căsăpirii multor mari boieri. Din 1523 boierii au început să părăsească Moldova adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia. Vechii dregători au fost înlocuiți din funcție. Ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată. A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament potrivit căruia Ștefăniță urma să se căsătorească cu Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab. Însă cu aceasta se însurase Radu de la Afumați în ianuarie 1526. Lui Ștefăniță îi rămânea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă, pe care el n-o voia şi a năvălit în Valahia(1526), „băgând spaima în munteni”, după care au urmat încă două bătălii moldo-valahe. Până la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță căsătorindu-se cu Stana. Întors bolnav dintr-o expediție împotriva Valahiei, în 1527 Ştefăniţă Vodă moare la Hotin. Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia.
În ziua de 14 ianuarie 1557 apare la Braşov „Octoihul” în limba slavonă, prima carte tipărită de Diaconul Coresi, care va desfăşura până la 1583, o bogată activitate de tipărire de cărţi în limba română. Coresi (cunoscut și ca Diaconul Coresi) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare.
La 14 ianuarie 1819 s-a născut Dimitrie Bolintineanu (unele surse avansează 1825 ca an al nașterii sale), poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 şi diplomat. Dimitrie Bolintinenau este una dintre marile figuri ale României de la mijlocul secolului al XIX-lea. Revoluţionar diplomat şi poet, acesta a lăsat în urmă o nepreţuită operă de inspiraţie istorică, dar pe cât de efervescentă i-a fost activitatea din anii tinereţii pe atât de trist i-a fost sfârşitul. Numele lui adevărat a fost Dimitrie Cosmad, și s-a născut în 1819 la Bolintin Vale, localitate după care şi-a luat ulterior pseudonimul. La doar 12 ani, Dimitrie Bolintineanu a rămas orfan de ambii părinţi, astfel că a fost nevoit să se întreţină singur, în ciuda faptului ca a fost luat în grijă de o mătuşă. Prima slujbă mai importantă a obţinut-o la 22 de ani, când a fost angajat copist la Secretariatul Statului. Tot atunci a avut loc debutul său literar. Doi ani mai târziu a fost ales membru al „Asociatiei Literare a României” şi, apreciat de familia Golescu, a fost trimis cu o bursă la studii la Paris, unde viața sa va cunoaște etapa luptei revoluționare. Revenit în ţară când a izbucnit Revoluţia de la 1848, Bolintineanu a fost arestat după înăbuşirea revoltei, dar a reuşit să evadeze. Preţul a fost că a trebuit să plece în exil, la Paris, unde dorul de casă i-a măcinat sănătatea fizică şi mentală. În 1857, după decretarea amnistiei generale, Dimitrie Bolintineanu a revenit în ţară şi a intrat în politică. Avea 39 de ani, dar era extrem de deprimat. Dimitrie Bolintineanu a decedat pe 20 august 1872, la 52 de ani.
La 14 ianuarie 1918, în Republica Democrată Moldovenească, Daniel Ciugureanu formează un nou guvern, devenind, până la 27 martie (ziua unirii), ultimul prim-ministru al republicii. Sovietele au început sa înfiinţeze în Basarabia grupe de terorişti, cu scopul de a destabiliza situaţia. Daniel Ciugureanu s-a născut la 9 decembrie 1885 in localitate Şirăuţi, judeţul Hotin. A fost medic basarabean, politician, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru în patru guverne ale României Mari, s-a afirmat ca luptător de frunte pentru emanciparea românilor basarabeni şi ca unul dintre făuritorii României Mari, rolul său în unirea Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat de Iuliu Maniu in lupta pentru Unire din Transilvania. A decedat la 19 mai 1950 în închisoarea comunista de la Sighet.
La 14 ianuarie 1943 a avut loc întâlnirea premierului britanic, Winston Churchill, și a președintelui american, F.D.Roosevelt, în cadrul Conferinței Aliate de la Casablanca (Maroc). Cei doi oameni politici au adoptat strategii militare comune în vederea continuării războiului antinazist. Churchill a fost unul dintre primii politicieni englezi care au luat o poziție clară împotriva lui Hitler. Churchill a ajuns prim-ministru după invadarea Poloniei. În timpul bătăliei Angliei, discursurile premierului britanic au ridicat moralul populației chiar și în cele mai dificile momente. Roosevelt a ajuns în fruntea SUA în timpul Marei crize economice din deceniul al patrulea, promițând relansarea economiei naționale. Mai înainte de atacul de la Pearl Harbor, el a încercat să-i ajute pe Aliați, păstrând în același timp și statutul de neutralitate al Statelor Unite. După 7 decembrie 1941, SUA a declarat război Axei, participând în mod decisiv la înfrângerea Germaniei Naziste și a Imperiului Japonez. Roosevelt a murit la numai două săptămâni înainte de capitularea Germaniei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com