La 14 iunie, stil nou, este cinstit Sfântul Proroc Elisei. Sfântul Proroc Elisei a fost agricultor. El a fost chemat din porunca dumnezeiască, de Ilie, la misiunea de proroc. Ilie i-a arătat lui Elisei revelația dumnezeiasca și I-a cerut lui Dumnezeu să-i ofere acestuia harul prezent în el. Elisei și-a lăsat în urmă casa și familia și l-a urmat pe Ilie. L-a urmat pe acesta până când s-a stins din viață, moment în care i-a preluat cojocul, dar și darul profetic. Prin intermediul lui Elisei, Dumnezeu a făcut o serie de minuni: a despărțit apele Iordanului, a îndulcit apele amare de la Ierihon, a umplut cu apa tranșeele de apărare excavate în războiul cu Moabitenii, a făcut mai mult untdelemn în vasele văduvei săracă, l-a înviat pe fiul femeii sunamite, a dat de mâncare douăzeci pâini mici la o suta de oameni, l-a vindecat pe Neeman, căpetenia de oști, de lepră, a lovit cu lepră pe sluga lui Gehazi după ce acesta s-a mândrit; a orbit toata oștirea siriană, iar altă oștire a pus-o pe fugă; a prorocit multe care aveau să se întâmple.
Potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, la 14 iunie este sărbătorit Sfântul Iustin Martirul și Filosoful. El era fiul unor coloniști greci, păgâni, din vechiul Sichem din Palestina, numit după colonizarea romană din anul 70 Flavia Neapolis, iar astăzi Nablus, și s-a născut la începutul secolului al II-lea (100-110). Iustin Martirul a fost crescut în păgânism și din tinerețe a fost atras de filosofie, astfel a ajuns să cerceteze conceptele filosofice ale vremii. Se va întâlni cu un bătrân creștin și, în urma discuției purtate, se va apleca supra creștinismului convertindu-se în anul 130/133. După un timp a plecat la Roma unde a petrecut a doua parte a vieții sale. Aici deschide o școală de doctrină creștină, iar printre elevii lui se numără Miltiade și Tațian. Tot aici, Sfântul Iustin are ca adversar violent pe filosoful cinic Crescens, din cauza căruia, se spune, ar fi suferit chiar moartea. Mai mult, despre moartea martirică a Sfântului Iustin ne relatează o scriere de la sfârșitul secolului al II-lea, intitulată „Actele Sfântului Iustin și a celor împreună cu el”.
Pentru această zi există următoarele semne ale timpului: dacă e zi posomorâtă de dimineață, va fi recoltă bogată de cereale; dacă cerul e acoperit cu nori, iar petalele florilor desfăcute, nu va ploua. De adie vânt, până la sfârșitul lunii iunie vremea va fi vântoasă. Dacă soarele nu a apărut de după nori toată ziua, în luna iunie va ploua des. Dacă a înflorit zmeura, vara va fi cu arșiță, iar toamna – târzie.
Este important să știm că în natură au avut loc schimbări esențiale și unele din aceste semne ale timpului nu mai sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com