La 14 martie 1837 apare la Iaşi „Alăuta Românească”, prima revistă literară din Moldova, sub redacția lui Gheorghe Asachi. „Alăuta Românească” a fost prima revistă literară din Moldova, supliment al gazetei „Albina Românească”. Primele opt numere care au apărut sub redacţia lui Gheorghe Asachi conţineau versuri şi proză de C. Negruzzi, Gh. Asachi şi C. Aristia, un foileton (cu texte în limbile română şi franceză), un fragment din piesa «Zaira» de Voltaire, în traducerea lui M. Manu. O nouă serie a revistei a apărut în 1838, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu. În același an, în paginile revistei, Kogălniceanu a susținut teza afirmată de Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldavie” (1716), conform căreia în spațiul românesc s-ar fi scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenţa (1439). Revista a fost suprimată la 1 septembrie 1838, datorită tendințelor ei de critică socială la adresa orânduirii feudale din acel timp. În 1970, fosta Editură „Minerva”, specializată în valorificarea patrimoniului literaturii române, a publicat revista „Alăuta Românească” din 1837-1838, reprodusă într-o monumentală ediție facsimilată și transliterată, textul original în alfabetul chirilic sau de tranziție aflându-se în paralel cu textul transliterat în alfabetul latin.
La 14 martie 1854 s-a născut Alexandru Macedonski, poet, prozator, dramaturg și publicist român. Alexandru Macedonski a intrat în istoria literaturii române ca poet al rondelurilor și primul reprezentant al simbolismului. El a înființat cenaclul și revista literară „Literatorul”. Susținând modernizarea poeziei românești, a fost în continuă polemică cu junimiștii, cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale. Anume aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața. În același timp, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia, Tudor Vianu, Tudor Arghezi și Gala Galaction. Marginalizat şi fără nicio perspectivă, Alexandru Macedonski părăseşte ţara şi se stabileşte la Paris. Încearcă să se impună ca poet în Franţa, ţară în care simbolismul prinsese teren şi-şi publică creaţiile în ziarele vremii. A revenit în România la începutul anului 1885 şi a avut parte de aceeaşi ostilitate care-l făcuse să plece. Alexandru Macedonski a murit răpus de boală la 66 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din București. Mulţi ani, din cauza scandalurilor şi a renumelui prost căpătat de pe urma firii şi acţiunilor sale, opera lui Macedonski a fost marginalizată. Abia în 2006, poetul a devenit, post mortem, membru al Academiei Române.
La 14 martie 1911, în suburbia Horecea-Mănăstirii a orașului Cernăuți, s-a născut George Drumur (George Pavelescu), scriitor, publicist, muzicolog și traducător. A fost licențiat al Institutului Regal de Științe Administrative al României, Școala superioară de documentare și de științe administrative, al Conservatorului de muzică și artă dramatică din Cernăuți și absolvent al Facultății de matematică-fizică din Timișoara. A fost secretar de redacție al revistei „Iconar”, prim-redactor al revistei „Bucovina literară”, redactor șef al publicației „Deșteptarea”, director al editurii „Bucovina literară”, președintele Cercului „Bucovina literară”, toate din Cernăuți. A fost funcționar la Mitropolia Bucovinei și la Fundațiile culturale române, director al Căminului cultural „Egumenul Artemon” din Horecea-Mănăstirii, profesor la diverse școli din Cernăuți, Brezoi, Vâlcea, secretar casier la Conservatorul de Muzică din Timișoara, șef de serviciu, apoi prim secretar la Institutul de Artă din Timișoara, secretar literar-muzical la Opera de Stat din Timișoara. A debutat în 1931 cu două poezii în revista „Junimea literară” din Cernăuți, urmate de volumele „Solstiții”, „Suflete în azur”, „Vatra cu stele”, „Însemnele anilor”, „Neodihna cuvintelor”. A decedat la 7 iunie 1992, Timișoara.
În ziua de 14 martie a anului 1929 s-a născut în Vadul Rașcov, județul interbelic Soroca din Basarabia, vestitul actor român Iurie Darie-Maximciuc. Familia sa s-a mutat la Chişinău, iar în 1944 s-a refugiat la Timişoara. Iurie Darie-Maximciuc a lucrat la revista „Licurici- Pogonici”, după care, în 1952, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Actorie. A activat la Teatrul de Comedie din Bucureşti. A jucat în zeci de spectacole şi filme de lung metraj. În cinematografie Iurie Darie-Maximciuc a debutat în 1953, în „Nepoţii gornistului”, în regia lui Dinu Negreanu, alături de Marga Barbu şi Liviu Ciulei. Printre cele mai cunoscute roluri ale sale din film se numără „Alo?… Aţi greşit numărul”, „Jucătorii de cărţi”, „S-a furat o bombă” şi filmele din seria „Brigada Diverse”. Iurie Darie a deschis o fundaţie, prin intermediul căreia îi ajuta pe actorii de vârsta a treia. Actorul Iurie Darie-Maximciuc a decedat la 9 noiembrie 2012.
La 14 martie 1942, în localitatea Vladimirești, Sângerei, s-a născut Mihai Dolgan, compozitor și interpret de muzică ușoară din Republica Moldova. În 1949 a fost deportat cu părinții în Siberia, unde a fost încarcerat în GULAG. Revenit în țară, a lucrat ca acordeonist la Casa de cultură din Sângerei. A fost fondatorul formației legendare „Noroc” (1967). A lucrat la diverse filarmonici din Rusia. Din 1974 a fost conducătorul formației „Contemporanul”, unde s-au lansat majoritatea talentelor – interpreți vocali și instrumentali din Moldova. S-a stins din viață la 16 martie 2008, la Chișinău.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com