La 15 aprilie 1452 s-a născut Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, inginer și arhitect italian renascentist. Leonardo di ser Piero da Vinci (1452-1519) a fost cel mai de seamă reprezentant al Renaşterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist şi scriitor, Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Geniul său creator şi spiritul său inventiv şi-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginaţie fără precedent în istorie. Este considerat unul din marii inovatori ai picturii şi unul din cei mai mari pictori din istorie. Deşi se fac speculaţii asupra metodelor sale empirice de studiu, viziunea lui Leonardo da Vinci asupra lumii este mai degrabă logică decât misterioasă. Leonardo da Vinci este cunoscut în special ca pictor. Portretul Lisei Gherardini, soţia lui Francesco del Giocondo, cunoscut sub numele de Mona Lisa (numele este de fapt Monna Lisa sau La Gioconda), aflat în colecţia Muzeului Luvru începând cu 1797, este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată. Fresca intitulată „Cina cea de taină” din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano, este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor.
L
a 15 aprilie 1812, la Iași s-a născut Maria Burada, prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru în limba română. S-a născut într-o familie de boieri cu origini aromâne, a șătrarului Ioan Isăcescu și a primit o educație aleasă în familie (cunoștea limbile greacă, franceză, rusă, germană). În 1847, la vârsta de 35 de ani, a tălmăcit melodrama în patru acte „Clopotarul de la Sf. Pavel” de Joseph Bouchardy. Piesa, care s-a jucat la Iași la 15 martie 1848, a stârnit un larg ecou în publicul ieșean din preajma anului revoluționar 1848. A înființat și a condus un pension de fete la Iași (1831), primul de acest fel din teritoriul românesc. Întreaga sa familie a rămas un reper în cultura românească. Soţul său a fost primul profesor român de pian și chitară, pasiune pe care au moştenit-o şi cei doi băieţi. În plus, cel mic este descoperitorul culturii Cucuteni iar cel mare a fondat Corul Mitropolitan din Iași. De asemenea, casa familiei sale era însufleţită mereu de mari artişti ai scenei ieşene. Tot în vechea capitală a Moldovei, unde traducătoarea a trăit toată viaţa, a deschis o școală pentru copiii țiganilor robi la boieri. Maria Burada a decedat la11 februarie 1886, Iași.
În ziua de 15 aprilie a anului 1870 Mihai Eminescu a început colaborarea la revista ieşeană „Convorbiri literare” cu poemul „Venere şi Madonă”. „Venere şi Madonă” este o creaţie din perioada vieneză a autorului şi aparţine curentului romantic. Tema poeziei este dragostea, sentimentul de veneraţie pe care poetul îl aduce iubitei, văzută în mai multe ipostaze: femeia terestră (comună), femeia înger sau serafică şi femeia demon. Este o poezie de tinereţe a idealurilor adolescentine, când eul liric se contrazice la ideea elogiului feminităţii. Titlul poeziei este alcătuit analitic şi denumeşte încă de la început antiteza, figură de stil întâlnită la nivelul întregului text. În sens denotativ cele doua entităţi sunt: Venera, zeiţa iubirii la romani, corespondentul Afroditei este, după relatările lui Homer, fiica lui Zeus şi soţia lui Hefaistos, şi Madona, reprezentarea Maicii Domnului în artele plastice, femeie cu chip de înger. Încă de aici este sugerată antiteza între cele două tipuri de femei: Venera, tipul femeii adulterine, care e frumoasă, dar infidelă soţului său, iar Madona e considerată femeia ideală pentru că e castă, pură, sfântă.
La 15 aprilie 1918 casa din pitorescul cartier ieşean Ţicău în care a locuit, între anii 1872 şi 1889, scriitorul Ion Creangă, numită şi „Bojdeuca lui Creangă” (sau „Bojdeuca din Ţicău“) a devenit muzeu memorial. Pragul acestei case a fost trecut și de Mihai Eminescu, bun prieten al lui Creangă. Căsuța, având două camere dispuse de o parte și de alta a unui antreu, a fost de două ori restaurată – în anii 1942 și 1985. Bojdeuca lui Ion Creangă este prima casă memorială din România. Primul muzeograf care a prezentat Bojdeuca celor ce veneau să o viziteze a avut dreptul să locuiască în mica bucătărioară din stânga intrării, împreună cu soția, trei copii și bunica.
La 15 aprilie 1940 s-a stins din viaţă Alexandru Plămădeală, sculptor şi pictor român. Alexandru Plămădeală (1888-1940) este considerat cel mai important sculptor basarabean din prima jumătate a secolului XX. Studiile și le-a făcut la Școala superioară de pictură, sculptură și arhitectură din Moscova, în atelierul sculptorului rus Volnuhin. În anii 1916-1918 a lucrat la monetăria din Petrograd. După 1918 se întoarce la Chişinău, unde, în anul 1929, este numit în funcția de director al Școlii de desen, transformată ulterior în Școală de arte plastice, pe care o conduce timp de 11 ani. Capodopera lui Alexandru Plămădeală o constituie „Monumentul lui Ştefan cel Mare” din Grădina Publică din Chişinău (1927). Tot lui îi aparține și bustul funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Central din Chişinău. În domeniul plasticii de forme mici Alexandru Plămădeală realizează o serie de portrete ale oamenilor de creație și a intelectualilor români și basarabeni: portretele cântăreței Lidia Lipcovschi, bustul lui Alexandru Donici, portretul lui Bogdan Petriceicu-Haşdeu, portretul poetului Ion Minulescu. În anul 1934 a pictat interiorul catedralei din Tighina.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com