La 16 iulie, stil nou, este cinstit Sfântul Atinoghen. El a trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Sfântul Atinoghen a trăit alături de zece ucenici într-o mănăstire de lângă cetatea Sevastiei și a fost episcop al Pidahtoei. Dregătorul Filomarh i-a cerut să se lepede de Hristos și să aducă jertfe idolilor. Atinoghen a refuzat și a fost supus la numeroase chinuri. După ce ucenicii săi au fost uciși, s-a auzit un glas din cer, zicându-i: „Astăzi, cu Mine și cu ucenicii tăi, vei fi în rai și toată dorința ta se va împlini”. Sfântul, după ce a auzit aceste cuvinte, și-a plecat cu împăcare capul sub sabie și astfel a trecut la cele veșnice.
În această zi, după calendarul biserucesc pe stil vechi, este prăznuit Sfântul Sfinţit Anatolie, Patriarhul Constantinopolului. El, fiind preot, era purtătorul de răspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în vremea lui Teodosie cel Mic, pentru că rătăcitul Dioscor avea nădejde să-i fie ajutător în erezia sa. Dar nimic n-a reuşit acela cu meşteşugirile sale, căci, fericitul Anatolie l-a caterisit la Sinodul al IV-lea a toată lumea de la Calcedon din anul 451 şi a pus în diptice numele Sfântului Flavian, care fusese caterisit de Dioscor şi de tâlhărescul lui sinod. Apoi a trimis Sfântul Anatolie epistole episcopilor, îndemnându-i să-i anatematizeze pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie şi Dioscor. Sfântul Anatolie a urmat Sfântului Flavian şi, păstorind Biserica cu dreaptă credinţă opt ani, s-a mutat la Domnul, lăsând în locul său pe Sfântul Ghenadie.
Semnele timpului din bătrâni prevăd că dacă zboară roiuri de țânțari, săptămâna următoare va fi arșiță. Dacă păianjenii împletesc mreje, e a vreme frumoasă. Dacă apa scade în fântâni, vor fi călduri mari.
În zilele noastre, în natură au avut loc schimbări climatice esențiale și unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com