Anul acesta la 17 aprilie creștin-ortodocșii sărbătoresc cea de-a doua zi de Paște. În a doua zi de Paște oamenii merg în vizită la rude și la nași. Obiceiul poartă denumirea tradițională „umblatul cu pasca”. Cu toții se așază la masă, ciocnesc ouă și savurează preparate tradiționale specifice sărbătorilor pascale.
Totodată, în calendarul ortodox pe stil nou, la 17 aprilie este celebrat și Sfântul Sfințit Mucenic Simeon. Sfântul Sfințit Mucenic Simeon a fost văr de al doilea după mamă cu Iisus Hristos. Acesta a fost al doilea Episcop al Ierusalimului. După ce Sfântul Apostol Iacov a fost ucis în anul 62, Sfinții Apostoli l-au ales episcop al Ierusalimului. Simeon a păstorit în vremuri grele de încercări pentru creștinii aflați în Palestina, din cauza răscoalelor iudeilor împotriva stăpânirii romane. La venirea armatei române, care era condusă de Vespasian, Simeon a plecat cu mai mulți credincioși din Ierusalim, în orașul Pella din Decapolis. S-au întors în Ierusalimul rămas în ruine. Simeon a suferit multe chinuri pe parcursul vieții, fiind supus supliciilor în timpul persecuțiilor lui Vespasian (66-79), Titus (79-81), Dominițian (81-96), scăpând însă cu viață.
Potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, la 17 aprilie este cinstit Sfântul Cuvios Iosif Imnograful.
S-a născut în Sicilia, părinţii săi, Plotin şi Agatia, erau drept-credincioşi şi l-au crescut cu mare grijă, dându-i fiului lor o bună educaţie. De mic era blând şi smerit, înstrăinându-se de jocurile copilăreşti, iubea postirea şi înfrânarea; nu căuta bucate dulci, hrănindu-se numai cu pâine şi cu apă odată pe zi. După ocuparea Siciliei de către saracini, tânărul Iosif a ajuns la Tesalonic unde a intrat ca monah într-o mănăstire din Macedonia, ducând o viaţă de mare asprime a ajuns bărbat desăvârşit şi monah iscusit. Sfântul Iosif a trecut ca monah prin tot felul de nevoinţe. În această mănăstire l-a întâlnit pe Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a primit ca ucenic al său. În urma morţii Sfântului Grigore, Sfântul Cuvios Iosif s-a retras în afara cetăţii. Acolo sălăşluindu-se, a zidit o biserică în numele Sfântului Ierarh Nicolae şi a adus moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi ale ucenicului acestuia, Ioan. A întemeiat în cele din urmă în acel loc o mănăstire, prin venirea multor fraţi, unde totdeauna se afla mulţime de oameni duhovniceşti şi mireni, venită să-i asculte învăţăturile cele însuflate de Dumnezeu, pentru că darul Sfântului Duh izvora ca un râu din gura lui. Tot aici a început să scrie cântări bisericeşti, împodobind praznicele multor sfinţi. Dar mai ales pe Maica Domnului a cinstit-o cu multe canoane, asemenea şi pe Sfântul Ierarh Nicolae, şi a umplut Sfânta Biserică de cântările lui atât de frumoase.
În Ucraina se spune că în ziua Sfântului Iosif începe să înflorească arinul. Frunzele și florile de arin sunt folosite în medicină. În popor se crede că tunetul din această zi este un semn de belșug – va fi bogată recolta de grâu. Dacă soarele nu iese din nori, restul lunii aprilie va fi posomorât și rece. Dacă pe mesteacăn au apărut frunze mai devreme decât pe arin, vara va fi secetoasă, și invers. Ploaia cu grindină din această zi prevestește o vară cu furtuni.
În zilele noastre, în natură au loc schimbări radicale și nu toate semnele timpului din bătrâni sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com