La 17 septembrie, stil nou, sunt prăznuite Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale: Pistis, Elpis și Agapis. Ele au trăit în Italia, în timpul domniei lui Adrian(117-138). Sofia, nume grecesc, înseamnă ințelepciune. Ea și-a botezat fiicele cu numele celor trei virtuți teologice: Pistis, credinta; Elpis, nădejde și Agapis, dragoste. Prefectul provinciei, Antioh, le-a denunțat împăratului Adrian pentru că sunt creștine. Acesta le-a poruncit sa aducă jertfa zeiței Artemis, dar au refuzat. Fetele au fost martirizate în anul 137. Când au primit moartea Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani și Agapis 9 ani. Sofia le-a îngropat pe un deal, în afara cetății, iar după trei zile de rugăciune la mormântul acestora, a trecut la cele veșnice.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 17 septembrie este sărbătorit Sfântul Mucenic Vavila. El a fost Episcop al Antiohiei în anul 237, timp de 13 ani, până în anul 250. Sfântul Mucenic Vavila a fost cel ce i-a cerut împăratului roman Filip, ce era creștin pe ascuns, să se pocăiască pentru a fi iertat de păcatul mare pe care l-a făcut, ucigându-și urmașul, împăratul Gordian. Împăratul Filip nu și-a dorit să facă acest lucru, iar în timp ce se afla în trecere prin Antiohia, în drum spre Roma, acesta și-a dorit să participe la slujba specială de Paște, însă Episcopul Antiohiei nu i-a permis să-și facă prezența acolo până nu își cerea scuze pentru fapta pe care a realizat-o împotriva urmașului său. În anul 250 viața Sfântul Mucenic Vavila a fost luată în timpul persecuțiilor lui Deciu. Această persecuție i-a vizat pe conducătorii Bisericii Creștine din Imperiu, între primii arestați fiind și Episcopul Antiohiei, Sfântul Vavila. În timp ce era purtat prin oraș în lanțuri, fiind bătut și supus umilinței publice, trei tineri pe nume Urban, Prilidian și Apolonie mergeau în urma Sfântului, fiind ucenicii acestuia.
De asemenea, la 17 septembrie este cinstită Icoana Maicii Domnului „Rugul Aprins”. Ea este sărbătorită în aceeași zi cu Proorocul Moise, are la bază o relatare biblică a Vechiului Testament. În capitolul 3 din Ieșirea, Dumnezeu i se arată lui Moise pe Muntele Horeb, din mijlocul unui rug care „ardea, dar nu se mistuia”. Este cunoscută o istorie veche, despre un incendiu care cuprinsese mai multe clădiri din lemn. În mijlocul focului, o bătrână stătea în fața casei sale, ținând în mână o icoană a Maicii Domnului „rugul aprins». Un martor a văzut-o acolo și a fost impresionat de credința ei. A doua zi, s-a întors la fața locului și a văzut că doar casa femeii era neatinsă, în timp ce toate celelalte din jur au fost distruse. Icoana Maicii Domnului „rugul aprins” este considerată ocrotitoare de incendii. Cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului „rugul aprins” au fost pictate la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, dat fiind faptul că altarul acestei biserici este ridicat pe rădăcina străvechiului rug, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu.
Semnele timpului pentru această zi arată că, dacă în pădure sunt puține ciuperci, prima zăpadă va cădea devreme. Iarna va fi cu multă zăpadă și geroasă, dacă pe călin sunt multe pomușoare. Dacă la 17 septembrie s-a încălzit brusc, cald va fi până la sfârșitul lunii septembrie. Furtuna din această zi este semn că luna octombrie va fi caldă și ploioasă. De plouă, toamna va fi uscată.
În popor se spune că orice semn al timpului trebuie verificat. Multe dintre ele nu mai sunt actuale, fiindcă în natură au avut loc mari schimbări climatice.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com