La 18 decembrie, stil nou, este venerat, mai ales de ortodocşii români, Sfântul Daniil Sihastrul. El s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți. Numele său de botez a fost Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți. După o perioadă, s-a mutat la Mănăstirea Sfântul Laurențiu de lângă satul Vicovu de Sus. Pentru că voia mai multă liniște sufletească, a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de schimnic de Daniil și s-a retras într-o zonă împădurită și greu accesibilă de pe valea pârâului Vițău în apropierea localității Putna de azi. Acolo, Sfântul Daniil a găsit o stâncă în care a săpat un loc pentru rugăciune, ferit de restul oamenilor. În peșteră se pot observa astăzi pronaosul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. La această peșteră a fost vizitat de Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuseni. Sfântul Daniil i-a prezis că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457. De-a lungul vieții, Sfântul Daniil a vindecat oameni bolnavi, a alungat demoni și a alinat suferințele multor creștini.
De asemenea, în această zi este cinstit Sfântul Modest, patriarhul Ierusalimului. El s-a născut din părinţi ortodocşi, în oraşul Sebastia. Tatăl său se numea Eusebiu, iar mama lui Teodula era stearpă. La rugăciunea celor doi soţi, Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare părinte, după 40 de ani de împreună-vieţuire. După naşterea acestui mare părinte, tatăl său a fost pârât lui Maximian că este creştin. A fost legat şi închis în temniţă. Când a auzit Teodula s-a dus şi ea la închisoare cu copilul. Acolo, rugându-se amândoi Domnului, şi-au dat în pace, în mâinile îngerilor, duhurile lor, şi au fost mucenici prin voinţă. Paznicii închisorii i-au găsit morţi, iar pe copil viu între ei. L-au luat şi l-au dus lui Maximian. Copilul era de cinci luni. Văzând Maximian că e frumos şi plăcut, l-a dat unui senator să-l crească bine, ca să ajungă vrednic să slujească lui Zeus. Pe când era crescut de acela, fericitul Modest a aflat cine i-au fost părinţii şi că au murit pentru Hristos. La vârsta de 13 ani a dat peste un dascăl creştin. Acesta l-a învăţat dreapta credinţă şi s-a lipit fericitul cu tot sufletul de ea. Avea însă o durere, că trăieşte cu elinii. Odată împăratul Maximian a poruncit ca toată lumea să aducă jertfa idolilor. Atunci fericitul s-a dus la mormântul părinţilor lui şi s-a rugat lor din toată inima să-l scape din mâna elinilor ca să fie învrednicit şi de dumnezeiescul Botez. Şi l-a găsit un argintar din Atena care l-a luat cu el şi l-a dus la Atena. Pe cale a făcut sfântul felurite minuni. Ajunşi la Atena, l-a dus la arhiereu ca să-l înveţe tainele credinţei şi să-l boteze. Pe când se săvârşea Botezul, argintarul a văzut că s-a pogorât un stâlp de foc din cer şi s-a sprijinit pe capul celui ce se boteza. După botez a vindecat de o boală aducătoare de moarte pe fratele argintarului, numai cu rugăciunile şi cu atingerea mâinii. A vindecat şi pe un om îndrăcit. Mai târziu au murit argintarul şi soţia lui. Argintarul îl înscrisese şi pe el în testament ca moştenitor, împreună cu fiii lui. Sfântul însă a dăruit partea sa de moştenire fiilor argintarului, iar el s-a dus în locuri pustii de tot şi trăia acolo în schimnicie. Fiii argintarului, văzându-l cinstit de toţi, de invidie n-au mai putut răbda. Şi când au plecat pentru neguţătorie, l-au înduplecat pe fericit să meargă cu ei. În Egipt l-au vândut rob unui necredincios, de la care a avut multe de suferit, vreme de şapte ani. Cu rugăciunile stăruitoare către Dumnezeu, l-a izbăvit pe stăpânul lui de rătăcirea păgânească şi l-a înduplecat să se boteze. L-a vindecat şi de o boală grea. După moartea stăpânului lui s-a dus să se închine Mormântului celui de viaţă purtător al Domnului. Apoi s-a dus la Muntele Sinai; şi acolo slujind lui Dumnezeu a săvârşit multe minuni.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, este cinstit Sfântul Sava, care şi-a consacrat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor. El a contribuit la deschiderea câtorva mănăstiri şi lavre. A înfiinţat Mănăstirea Ierusalimului. Sfântul Sava a plecat la cele veşnice la vârsta de 94 de ani. În secolul al XII-lea, trupul Sfântului Sava a fost luat de cruciaţi şi dus în Veneţia. Acesta a fost adus înapoi în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit abia după înţelegerea dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul ortodox grec Atenagora, în 1965.
Potrivit calendarului popular, dacă în această zi zăpada începe să se topească, în următoarele zile vremea va fi caldă. Dacă focul în sobă e de culoare roşie, se aşteaptă geruri. Dacă fumul se lasă la pământ, va fi timp urât. Gerul din această zi prevestește că iarna va fi în continuare cu zăpadă, dar caldă. Vântul din vest aduce vreme caldă.
Unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea din cauza schimbărilor mari de climă.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com