În ziua de 2 iulie, stil nou, este pomenită Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, eveniment petrecut în timpul împăratului Leon cel Mare (457-474), când sfântul veşmânt al Maicii Domnului a fost adus în Biserica Vlaherne din Constantinopol. Înainte de aceasta, doi senatori, Galvie şi Candid, au plecat la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt. După ce au ajuns la locurile de închinare, au mers prin Galileea, după care s-au dus în Nazaret dorind să vadă şi casa unde a copilărit şi a trăit Mântuitorul Hristos. Peste noapte au rămas în casa unei bătrâne, care deţinea din familie, din generaţie în generaţie, veşmântul Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu. Veşmântul a fost primit după mutarea la cer a Maicii Domnului, de către o strămoaşă a acestei femei, fecioară, care l-a avut în grija sa şi l-a încredinţat la rândul său unei alte fecioare din neam. La racla cu sfântul veşmânt al Maicii Domnului, veneau bolnavii şi se tămăduiau, rugându-se Maicii Domnului cu toată puterea credinţei lor. Cei doi au înlocuit racla cu alta asemănătoare, şi întorşi la Constantinopol, au aşezat veşmântul chiar în casa lor, unde aveau un paraclis. Un timp au ţinut ascuns faptul că au adus sfântul veşmânt, datorită însă mulţimii minunilor săvârşite acolo au fost nevoiţi să mărturisească mai întâi patriarhului, apoi chiar împăratului despre cele întâmplate.
Veşmântul a fost luat într-un sicriu împodobit cu aur, cu argint şi cu pietre scumpe şi a fost dus în Biserica Vlaherne.
În această zi românii ortodocşi îl cinstesc pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, considerat pe timpul vieții sale ca un sfânt de către popor pentru dragostea sa pentru cele sfinte, dar și pentru curajul său. El a ajuns un conducător foarte mare și cunoscut datorită vitejiei sale. Ștefan cel Mare s-a născut în anul 1433, la Borzești. Tatăl lui a fost Bogdan al II-lea (domn al Moldovei între anii 1449-1451), din familia domnitoare moldoveană a Mușatinilor. Ștefan a fost obligat să fugă din Moldova în octombrie 1451, atunci când tatăl său a fost ucis, la Reuseni, de Petru al III-lea Aron. El a fost desemnat domnitor al Moldovei de către Mitropolitul Teoctist în anul 1457 și a domnit 47 ani. Voievodul Ștefan cel Mare a purtat 36 de bătălii, dintre care a câștigat 34. El a ieșit victorios din luptele purtate împotriva regilor Ungariei (Baia, 1467) și Poloniei (Codrii Cosminului, 1497). Înfrângerile sale au fost cele de la Chilia (1462) și Războieni-Valea Albă (1476). Ștefan cel Mare „a stat în voința lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcate și lăudat să fie numele Său».
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 2 iunie este sărbătorit Sfântului Mucenic Zosima. El era ostaş pe vremea împăratului Traian, din Apoloniada cea din Sozopoli, când domnea Domeţian în Antiohia cea din Pisidia. Iar apoi aruncând armele şi năzuind la Biserica lui Hristos, s-a învrednicit de botezul cel întru Hristos. Pentru aceasta, fiind adus la guvernator şi mărturisind că este creştin, a fost spânzurat şi strivit, şi după aceasta bătut, fiind întins de patru; apoi a fost aşezat pe un pat de aramă, înroşit. Dar prefăcându-se focul în răcorire, mulţi din cei ce stăteau de faţă s-au spăimântat de acea minune, şi au trecut la credinţa în Hristos. Iar Sfântul Zosima a fost ferecat cu cătuşe şi legat de cai, fiind nevoit să alerge în urma guvernatorului care mergea la oraşul cananiţilor, timp de trei zile fără hrană; dar prin dumnezeiască purtare de grijă i s-au arătat lui doi tineri, unul aducându-i pâine şi celalalt un vas cu apă, şi mulţumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Adus fiind la cercetare, a fost din nou supus la chinuri şi la urmă tăindu-i-se grumazul, a luat cununa muceniciei.
Semnele timpului din această zi arată că, dacă albinele sunt agresive, e a timp secetos, se ascund în stupi – va ploua, iar dacă zboară departe de prisacă – va fi vreme frumoasă. Dacă în prima jumătate a zilei cerul a fost acoperit cu nouri, iar după amiază s-a înseninat, zilele apropiate vor fi senine. Dacă spre seară a apărut curcubeul, e semn că vremea se va ameliora. Dacă adie vânt dinspre miază-zi, e semn de recoltă bogată, iar dacă dinspre miază-noapte – luna iulie va fi ploioasă şi rece, dinspre apus de soare – vara va fi cu arşiţă şi secetoasă.
Trebuie să luăm în considerare faptul că în zilele noastre climatul s-a schimbat şi nu toate aceste semne ale timpului sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com