La 2 martie 1687 a încetat din viață Elina Cantacuzino, boieroaică, fiica domnului muntean Radu Șerban. A primit o educație bună în timpul pribegiei tatălui ei la Viena. S-a căsătorit cu marele postelnic Constantin Cantacuzino (cel mai probabil în 1628), cu care a avut 12 copii, 6 fete și 6 băieți, fondând dinastia boierilor Cantacuzini. Dintre aceștia: Drăghici Cantacuzino, Șerban Cantacuzino (domn al Țării Românești), Constantin Cantacuzino stolnicul (umanist și politician), Mihai Cantacuzino (dregător și mare ctitor) și Stanca (măritată Brâncoveanu, mama domnului Constantin Brâncoveanu). A murit în timpul domniei fiului său Șerban.
La 2 martie 1716 apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir „Descriptio Moldaviae”, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea este alcătuită din trei părți și este însoțită de prima hartă a Moldovei. Ea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri pertinente și complete de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică ale Moldovei. Țara Moldovei este prezentată cu istoria sa, geografia fizică, fauna, instituțiile sale, structura socială și viața poporului. Ediția princeps a fost tradusă în limba germană (Frankfurt și Leipzig, 1771), de un geograf și profesor german, Anton Fiedrich Büsching, cu ajutorul lui Johan Ludwig Redslob, iar prima traducere în limba română a fost făcută în 1806, de către banul Vasile Vârnav și a fost publicată pentru întâia oară la Mănăstirea Neamț, în 19 august 1825, sub titlul „Scrisoarea Moldovei”.
La 2 martie 1870, la Bucureşti a apărut primul număr al revistei „Columna lui Traian”, condusă de Bogdan Petriceicu Haşdeu. Avea subtitlul „Politica, istoria, ştiinţele economice, jurispudenţie, medicina, ştiinţele naturale, poesia, literatura poporană, bibliografia”, modificat în 1876 ca „Revista mensuală pentru istorie, lingvistică şi psicologie poporană”. A fost moştenitoarea revistei „Traian”. Publicaţia a abandonat treptat profilul politic respectiv, devenind una dintre cele mai prestigioase reviste literare şi ştiinţifice ale epocii. I-a avut drept colaboratori pe G. Sion, I. Vulcan, A. Densuşianu, M. Gaster, Alexandru D. Xenopol, A. Odobescu.
La 2 martie 1925, s-a născut Edgar Cosma, compozitor și dirijor, stabilit în Franța. A fost fratele dirijorului Teodor Cosma și unchiul bine cunoscutului compozitor Vladimir Cosma. Din copilărie a trăit într-un climat muzical, mama fiind pianistă, elevă al lui Ferruccio Busoni. La vârsta de 5 ani a început studiul pianului cu mama sa și la 6 a început să compună. A studiat la Conservatorul din București, la clasa Dirijare cu Constantin Silvestri. A fost dirijor al Orchestrei Cinema din România până la emigrarea în Franța (1960). S-a stabilit la Paris, devenind cetățean francez în 1966. Primul său succes a fost cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles. După câțiva ani ca dirijor invitat, a fost numit dirijor principal al Orchestrei din Ulster, apoi dirijor al Orchestrei Nord-Picardie à Lille. A avut numeroase angajamente de dirijor în Belgia, Marea Britanie, Scandinavia și alte țări. S-a stins din viață în 2006.
În ziua de 2 martie 1968 a decedat Grigore Nandriş, filolog, lingvist și memorialist român, profesor la Cernăuți, București, Londra și Oxford. Grigore Nandriș s-a născut la 17 ianuarie 1968 în satul Mahala de lângă Cernăuţi În 1925 lucrează ca profesor la Școala Normală, iar un an mai târziu este chemat profesor extraordinar la Catedra de filologie slavă a Universităţii din Cernăuţi, post pe care se va titulariza în 1929. De aici se va transfera ulterior la București. Tot în 1929 este ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, funcție pe care o va deține până în 1942. În această perioadă este și președintele asociației Przyjaciele Polski. Datorită prestigiului științific căpătat, Grigore Nandriș devine membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i se acordă Medalia de Argint a Academiei Poloneze pentru Literatură din Varşovia. Grigore Nandriș este trimis în mai 1940 în misiune oficială, pentru a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în 1963. A fost de asemenea membru al Societății Academice Române, fondată de Octavian Bârlea, pentru intelectualii români aflați în exil.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com