La 2 septembrie, stil nou, este prăznuit Sfântul Mucenic Mamant. El s-a născut în Paflagonia, iar părinții lui ascultau cuvântul Domnului, fiind credincioși, iar din această cauză au ajuns să fie întemnițați, credința lor fiind mai importantă decât libertatea. Sfântul Mamant s-a născut în închisoare. Minunile au început chiar din ziua în care s-a născut, atunci când un înger i-a apărut în fața unei femei credincioase, Amina, spunându-i să meargă în temniță pentru a îl lua pe Sfântul Mamant. Sfântul Mamant nu a vorbit până când nu a împlinit vârsta de 5 ani, iar primul cuvânt pe care acesta l-a grăit a fost „mama”, astfel femeia i-a pus numele Mamant. În vremea domniei lui Aurelian a avut loc un masacru asupra tuturor persoanelor creștine, unde nici măcar cei mici nu au fost iertați. Sfântul Mamant avea doar 15 ani când a ajuns în fața împăratului ce îi cerea să se lepede de credința sa, însă acesta a refuzat de fiecare dată, fiind supus unor chinuri de neimaginat.
Acesta a fost bătut, biciuit, ca mai apoi să fie aruncat în mare, loc de unde a fost salvat de către un înger, ce l-a dus pe un munte de lângă Cezareea, unde a reușit să îmblânzească animalele.
La 2 septembrie este ziua de pomenire a călugărilor Antonie și Teodosie de la Lavra Pecerska din Kiev. Chiar și în timpul vieții lor, acești sfinți curați și cu inima luminoasă erau venerați de oameni, iar înțelepciunea lor era ascultată de conducători. Sfântul Antonie al Peșterilor, fondatorul Mănăstirii Peșterilor din Kiev, s-a născut la începutul secolului al XI-lea în orașul Liubeci, lângă Cernighiv. Când a fost botezat, a fost numit Antipa. În tinerețe, a călătorit în muntele sfânt Athos, și a trăit singur timp de mai mulți ani într-o peșteră din apropierea mănăstirii. Starețul i-a spus să se întoarcă acasă și să aducă tradițiile monahismului din Athos la Kiev. La acea vreme (1051), existau deja mai multe mănăstiri grecești în Kiev, dar Antonie nu a intrat în niciuna dintre ele, ci s-a stabilit într-o peșteră de doi metri pătrați, nu departe de satul Berestova. Aici, Sfântul Antonie a continuat să ducă vechea sa viață de ascet, mâncând pâine neagră o dată la două zile și bând apă. Faima sa s-a răspândit la Kiev și în alte orașe. Mulți oameni au venit la el pentru sfaturi și binecuvântare, iar unii au început să ceară să locuiască cu el. Primul care a fost acceptat a fost preotul Nikon, iar al doilea a fost călugărul Teodosie, originar din Vasyliv (astăzi Vasylkiv), lângă Kiev. Numărul peșterilor călugărilor a continuat să crească, iar în cele din urmă au fost construite o mănăstire supraterană și o biserică, Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Mănăstirea Peșterilor din Kiev, fondată de Antonie și Teodosie de la Peșteri, a devenit un model pentru alte mănăstiri.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 2 septembrie este sărbătorit Sfântul Proroc Samuel. Sfântul Proroc Samuel a trăit cu 1000 de ani înainte de Întruparea Domnului și este rod al rugăciunilor părinților săi, Eclana și Ana. A fost închinat către Dumnezeu la vârsta de 3 ani, de către mama sa, Ana. S-a născut în perioada când poporul evreu era condus de judecători și a fost ultimul judecător al evreilor. La vârsta de 12 ani, Samuel a avut o descoperire de la Dumnezeu despre pedepsele ce aveau să cadă asupra casei marelui preot Eli, din cauza fiilor acestuia: Ofni si Fineea. Descoperirea s-a împlinit în curând, căci filistinii i-au robit pe israeliți și i-au ucis pe fiii lui Eli. După acestea, timp de 20 de ani, poporul lui Israel a rămas rob la filisteni. Dumnezeu l-a trimis pe Samuel înaintea poporului ca să îi predice credința. Poporul s-a pocăit, a lepădat idolii filistenilor și au început a umbla în căile Domnului, recunoscând în Samuel pe prorocul, preotul și judecătorul lui Dumnezeu. Filistenii au pierdut războiul împotriva Israelului, condus de Samuel. Când a ajuns la bătrânețe, Samuel a încercat să arate poporului că Dumnezeu este, de fapt, regele lor. Sub îndrumare Dumnezeiască, Samuel îl unge rege pe David.
Semnele timpului pentru această zi din calendarul popular arată cum va fi toamna care a început. Ploaia torențială prevestește o toamnă frumoasă. De e zi fără vânt, va fi cald, iar dacă e zi senină și rece, în curând va ploua. Dacă la apus de soare cerul este roșu, vremea se va răci. Dacă pe scoruș s-au copt multe pomușoare, toamna va fi timpurie și ploioasă. Iar dacă sunt multe pomușoare pe călin, iarna va fi cu zăpadă. Cocostârcii au zburat în țările calde, vor fi înghețuri timpurii. Dacă pe iarbă este rouă, luna septembrie va fi caldă. Dacă norii plutesc în înaltul cerului, vremea se va ameliora. Cocorii zboară la o înălțime mai mică, toamna va fi caldă.
Unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea, deoarece în natură au avut loc mari schimbări.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com