La data de 20 noiembrie 1989 a fost semnată Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, această zi devenind Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului în întreaga lume. Documentul definește drepturile și principiile dezvoltării normale a unui copil, accentu\nd faptul că aceştea au drepturi oriunde s-ar afla: acasă la părinții naturali, în familii substitutive, în instituții de îngrijire sau la şcoală.
La data de 11 decembrie 1946, la un an de la înfiinţarea Organizaţiei naţiunilor Unite, Adunarea Generală a creat organizaţia pentru copii, UNICEF, mandatată să promoveze protecţia drepturilor copiilor.
Primul pas facut de UNICEF la 20 noiembrie 1959, a fost emiterea Declaraţiei Drepturilor Copilului. De atunci, ziua de 20 noiembrie este Ziua Universală a Drepturilor Copilului. În 1979 — Anul Copilului —, a fost propus ca această declaraţie, care nu cântărea mai mult decât o simplă recomandare, să fie extinsă şi făcută obligatorie pentru toate ţările membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a luat naștere prima mișcare preocupată de aspecte referitoare la dezvoltarea copilului, care pleda pentru protecția copilului împotriva neglijării, exploatării și a violenței. În Europa, această perioadă s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituții publice de ocrotire, școli și instituții separate pentru copii delincvenți, precum și de tribunale pentru minori. După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenția lumii. În 1924, Liga Națiunilor a adoptat Declarația de la Geneva. În 1959, Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului. Spre sfârșitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de participare ale copilului. Mai mulți lideri de opinie au susținut că și copiii au competentele necesare pentru a lua decizii în privința problemelor importante din viata lor și că ar trebui lăsați să participe la luarea acestor decizii.
Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 și a fost ratificată de majoritatea țarilor din lume, cu excepția Statelor Unite ale Americii și a Somaliei. Conform prevederilor Convenţiei, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat să îi asigure cele mai bune condiţii de dezvoltare, să respecte drepturile copilului şi normele de protecţie a copilului. Drepturile copilului conţinute în Convenţie trebuie să fie aplicate tuturor copiilor, fără discriminare. Fiecare copil are dreptul la viaţă şi la o dezvoltare armonioasă.
Omenirea este datoare să ofere copiilor ce este mai bun din ce are de oferit.
Libertatea Cuvântului – www.lyberti.com