La 22 noiembrie, stil nou, sunt cinstiţi Sfinţii Apostoli Filimon, Onisim şi Arhip. Ei au trăit pe vremea domniei împăratului Nero. Cei trei au fost ucenicii Sfântului Apostol Pavel și au îndurat multe de-a lungul vieții, pentru credința lor în Hristos, în Kolasia. Conform Sinaxarului, atunci când Sfinții Apostoli Filimon, Onisim și Arhip se rugau către Dumnezeu în sfânta biserică, mai mulți păgânii s-au năpustit asupra lor. În acel moment, absolut toți credincioșii care erau prezenți au fugit, rămânând doar Sfinții Apostoli Filimon, Onisim și Arhip. Păgânii i-au luat cu ei și i-au dus la Artoklis, cunoscut și ca făcătorul de pâine al Efesului. În cele din urmă, Sfântul Arhip a trecut la cele veșnice fiind bătut și străpuns cu cuțite peste tot, de către toate persoanele care treceau, Sfântul Filimon a fost bătut și s-au aruncat în el cu pietre.
De asemenea, în această zi este pomenit Sfântul Mare Mucenic Procopie din Cezareea Palestinei.
Sfântul Procopie s-a născut în cetatea Elia (Ierusalim). Tatăl său era un binecredincios, care mărturisea pe Hristos, numele său de creștin fiind Hristofor. Mama sa, Teodosia, nu era însă credincioasă, ea fiind slujitoare a idolilor. Părinții Sfîntului Procopie i-au pus inițial numele Neania.
La puțin timp după nașterea lui Neania, tatăl său, Hristofor, s-a dus către Domnul cu sfârşit mucenicesc. Teodosia, rămânând văduvă, l-a crescut pe Neania în păgânătatea elinească şi l-a învăţat închinarea către idoli, a căror slujitoare era și ea. Mai mult, copilul dovedindu-se a fi isteț la minte, a fost dat de mama sa la învățătura cărţii elinești, acesta însușindu-și repede învățătura şi filozofia elenistică din acea vreme. Ajungând Neania la vârsta maturității, mama sa a vrut ca acesta să intre în oastea imperială. Auzind că împăratul Dioclețian, a sosit în orient, la Antiohia Siriei, Teodosia l-a luat pe fiul ei la Antiohia și l-a dat în slujba împărătească. Împăratul Dioclețian l-a remarcat pe acest tânăr frumos la chip şi la stat, dotat cu multă înțelepciune și bine educat și l-a avansat în rang, făcându-l căpetenie. L-a trimis cu oastea în Alexandria Egiptului, dându-i ca misiune, printre altele, „să prigonească, să muncească și să ucidă pe toţi creștinii, iar averile lor să le ia și să le pună în vistieriile împărătești”. Pe drumul spre Alexandria, într-o noapte s-a cutremurat pământul, făcându-se multe fulgere strălucitoare și tunete înfricoșătoare. Toți soldații de frică s-au făcut ca nişte morţi. Iar căpetenia lor a auzit un glas din cer, grăind către dânsul: „Unde mergi, Neania, și asupra cui te scoli?” Iar el, cu frică, a răspuns: „Sunt trimis de împărat la Alexandria, ca să ucid pe toţi cei ce cred în Cel răstignit”. Apoi iarăși a auzit glasul din cer: „O, Neania, oare și tu vii asupra Mea?” Neania a spus: „Cine eşti Tu, Doamne, că nu pot să Te cunosc?”. Zicând aceasta, s-a arătat în văzduh o cruce luminoasă și din acea cruce s-a auzit un glas: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”. După aceste cuvinte, crucea s-a suit la cer și îndată s-a auzit un glas din înălțimea cerului: „Cu semnul acesta pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmașii tăi și pacea Mea va fi cu tine!”. Astfel Neania, ca și Sfântul Apostol Pavel mai demult, prin arătarea Domnului în cale, din prigonitor s-a făcut vas ales al numelui lui Iisus Hristos. Deci, din acea vedenie minunată și din vorbirea cea dulce a Domnului cu el, i s-a umplut inima de negrăită bucurie și de veselie duhovnicească.
După calendarul ortodox pe stil vechi, la 22 noiembrie este prăznuită Cuvioasa Matrona. Ea a fost crescută într-o familie cu credinţă în Dumnezeu. După ce s-a căsătorit, continua să meargă la biserică, iar soţul o bătea pentru aceasta. Matrona l-a părăsit şi, retezându-şi părul, s-a dus la o mănăstire de călugări. După ce taina ei a fost descoperită, egumenul a trimis-o la o mănăstire de călugăriţe din Ierusalim. Cu un grup de credincioşi Cuvioasa Matrona s-a îndreptat spre Constantinopol. Acolo ea a vindecat-o pe o femeie bogată, care mai târziu a ridicat o mănăstire de călugăriţe pentru Cuvioasa Matrona. Cuvioasa Matrona continua să-i ajute pe oameni şi a murit la vârsta de o sută de ani.
În această zi credincioşii se roagă Cuvioasei Matrona pentru bunăstarea familiei. Semnele timpului arată că, dacă în această zi viscoleşte, vremea nefavorabilă se va menţine în decursul lunii. Promoroaca de pe pomi prevesteşte ger. Dacă plouă, anul care vine va fi bogat în recolte. Dacă raţele sălbatice încă n-au migrat, vremea va fi caldă. De e cerul acoperit cu nori, luna mai va fi rece. Dacă plouă, ploioasă va fi luna mai.
Unele din aceste semne ale timpului din vechime și-au pierdut actualitatea din motivul că clima din zilele noastre s-a schimbat.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com