La 23 august, stil nou, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mucenic Lup. Sfântul Lup a fost un slujitor și ucenic al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Viața lui s-a desfășurat în cetatea Novae, în regiunea Dunării de Jos. Pe parcursul existenței sale, a suferit sub jugul unei sclavii copleșitoare, deoarece a fost nedreptățit de cei bogați. Cu toate acestea, mai târziu, a fost binecuvântat de către Dumnezeu cu harul de a săvârși minuni. Chiar și în situația sa de lipsuri și fără drepturi, păstra încrederea în ajutorul divin și în îndurarea Celui de Sus. Cu hotărâre, propovăduia eliberarea și rostea: „Fericiţi vor fi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia lui Dumnezeu”. În acest fel, Sfântul Lup I s-a alăturat, iubindu-L pe Domnul Iisus până la sacrificul suprem, dându-şi viaţa pentru credinţă.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 23 august este cinstit Sfântul Lavrentie. Sfântul Lavrentie a trăit în secolul al III lea. Lavrentie a fost arhidiaconul episcopului Sixt. Cu toate acestea, din cauza persecuției care se practica împotriva creștinilor, Sfântul Lavrentie a fost trimis în fața judecății, împreună cu alți doi dintre diaconii săi: Felicissimus și Agapitus. În momentul în care cei trei au fost aruncați în temniță, Arhidiaconul Lavrentie ar fi spus către Sixt: „ Unde mergi, Părinte, fără fiul tău? Unde grăbești, Preasfințite, fără al tău arhidiacon?”. Iar episcopul i-ar fi răspuns: „Nu, fiule, nu te părăsesc, dar lupte încă și mai mari te așteaptă. Noi, ca bătrânii, ne-am angajat într-o luptă ușoară. Dar pe tine, tânăr viguros, te așteaptă o victorie și mai plină de glorie asupra tiranului. Nu mai plânge. Peste trei zile Diaconul îi va urma Preotului”. La scurt timp după arestarea acestora, Lavrentie a scos la vânzare vasele bisericii, iar banii pe care i-a obținut în schimbul acestora i-a dat celor sărmani. După ce a fost supus unor chinuri de neimaginat, Sfântul Levrantie a fost așezat pe un grătar cu cărbuni încinși. Episcopul le-ar fi spus celor care îl torturau: „Eu mă dau ca jertfă plăcut mirositoare singurului Dumnezeu Adevărat, pentru că jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inimă înfrântă și smerită” (Psalmii 50 :18). Mai mult, atunci când soldații aprindeau și mai tare focul, Arhidiaconul Lavrentie i-ar fi spus împăratului: „Învață că acest jăratec mă răcorește, dar pe tine te va chinui veșnic. Acum că sunt ars pe o parte, întoarce-mă pe partea cealaltă!”. În momentul în care a fost întors și pe cealaltă parte, Sfântul ar fi rostit o ultimă rugăciune: „Mulțumesc Ție, Iisuse Hristoase, pentru că m-ai învrednicit să intru pe porțile Împărăției Tale!”, apoi s-a stins din viață.
După semnele timpului din această zi oamenii preziceau cum vor fi toamna și iarna. Dacă e zi cu arșiță, toamna va fi ploioasă. Ploaia torențială este semnul unei toamne îndelungate. Dacă apa în rezervoare e liniștită, toamna și iarna vor fi calde.
În prezent, când în natură au avut loc mari schimbări, unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut valoarea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com