La 25 februarie 1866 a avut loc debutul literar al lui Mihai Eminescu în revista „Familia” din Oradea, cu poezia „De-aș avea…”. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broșură, „Lăcrimioarele învăţăceilor gimnazişti” (Lăcrimioare… la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îi publică poemul sub numele de Eminescu, fără a-l întreba pe autor, nefiind mulțumit de sufixul patronim slavon, ici, din numele acestuia. Eminescu acceptă noul nume, fiind de acord că este mai potrivit. La revista „Familia” a trimis 12 poezii: „De-aș avea”, „O călărire în zori”, „Din străinătate”, „La Bucovina”, „Speranța”, „Misterele nopții”, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, „La Heliade”, „La o artistă”, „Amorul unei marmure”, „Junii corupți”, „Amicului F. I.”, precum și articolul „Repertoriul nostru teatral”.
La 25 februarie anul 1871, în oraşul Novgorod-Volynsk s-a născut celebra scriitoare ucraineană Lesea Ukrainka (Larysa Kosaci). Mama ei a fost cunoscuta scriitoare Olena Pcilka. O influenţă binefăcătoare asupra dezvoltării spirituale a Lesei Ukrainka a exercitat unchiul său, Myhailo Dragomanov, eminent activist public şi cultural. Din copilărie Lesea Ukrainka a suferit de o boală grea – tuberculoza. Creaţiile ei deseori erau interzise de cenzură în Imperiul Rus, de aceea Lesea Ukrainka s-a publicat mai des în Berlin, Dresda, Praga, Viena. La începutul secolului al XX-lea Lesea Ukrainka a vizitat de două ori Bucovina şi Cernăuţiul, fiind bună şi apropiată prietenă cu scriitoarea bucovineană Olga Kobyleanska. Ea s-a odihnit şi la Câmpulung Moldovenesc. Unele creaţii ale Lesei Ukrainka au fost traduse în română, iar istorici literari din România i-au apreciat scrierile.
25 februarie 1873 s-a născut marele tenor italian Enrico Caruso. Enrico Caruso a fost unul dintre cei mai faimoşi tenori din istoria operei. Caruso a fost cel mai popular cântăreţ în toate genurile muzicale ai primilor 20 de ani ai secolului 20 şi unul dintre pionierii muzicii înregistrate. Înregistrările numeroase ale repertoriului său, precum şi vocea sa extraordinară, cunoscută pentru frumuseţea şi intensitatea sa, atât pentru registrul său vocal, dar şi pentru forţa şi amplitudinea sa, au făcut din Enrico Caruso una din cele mai cunoscute personalităţi artistice ale timpului său. Născut într-o familie modestă napoletană, Enrico Caruso a devenit unul dintre cei mai renumiti tenori din toate timpurile. Până la moartea sa prematură în 1921, el va juca in roluri memorabile pe diferite scene de operă din întreaga lume. A cântat în franceză, spaniolă, engleză, italiană şi latină.
La 25 februarie 1881 a încetat din viaţă Cezar Bolliac, poet şi publicist român, fruntaş al Revoluţiei de la 1848, unionist militant şi om politic democrat. Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București – d. 25 februarie 1881, București) a fost promotor al studiilor arheologice și gazetar român. Ca fruntaș al Revoluției de la 1848, a participat la toate acțiunile ei importante: este prezent la citirea proclamației revoluționare; este însărcinat „să ridice tabacii și mărginații și tinerimea din București, să meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii”. A fost secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor.
La 25 februarie 1925 scaunul arhiepiscopal și mitropolitan al Ungro-Vlahiei este ridicat la rangul de scaun patriarhal. Miron Cristea devine, în calitatea sa de primat al României, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea primului patriarh, Miron Cristea. Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița – d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) a fost un teolog, filolog, politician român, senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) , primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com