28 iunie 1940 în destinul românilor din actuala regiune Cernăuţi
În anul 1941, teroarea stalinistă capătă amploare. În luna ianuarie, în închisoarea cernăuţeană nr. 1, destinată pentru 700 de deţinuţi, se aflau 1.679 de „duşmani ai poporului”. În penitenciarul nr. 2 din centrul regional, autorităţile bolşevice au aruncat după gratii 439 de băştinaşi fără vină. Pentru a obţine mărturiile necesare, în timpul interogatoriilor anchetatorii foloseau diverse metode de tortură. Una dintre ele purta denumirea „meciul de fotbal”. În timpul acestei proceduri, întemniţatul era introdus într-o cameră, podeaua căreia, fiind unsă cu ceară şi lustruită până la luciu, devenea foarte lunecoasă. În cele patru unghere ale încăperii se plasa câte un temnicer, aşteptând apariţia victimei. Nenorocitul, fiind lovit cu putere în coaste, cădea jos şi aluneca până la picioarele altui călău, care îi aplica lovitura următoare. Astfel, osânditul se transforma într-o minge de fotbal, bătută necruţător cu pumnii şi picioarele de către cei patru „judecători”. Când cel interogat îşi pierdea cunoştinţa, era udat cu apă şi execuţia continua. Bieţii oameni semnau toate hârtiile, nefiind în stare să suporte chinurile infernale.
Această metodă de tortură socialistă, folosită pe larg în beciurile fioroase ale închisorilor bolşevice, a devenit cunoscută datorită mărturiilor, lăsate de către Constantin Andrieş, născut la 1902, în localitatea Culiceni, fostul judeţ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940, în componenţa Uniunii Sovietice. Conform deciziei nr. 49 din 17 mai 1941 a Comisiei Speciale de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, românul va fi pedepsit cu 3 ani de detenţie şi întemniţat în lagărul stalinist de muncă corecţională din oraşul Vorkuta, Federaţia Rusă. A scăpat cu zile din împărăţia infernului, întorcându-se, la 1947, la vatră. E unul dintre acei martiri ai neamului, căruia destinul i-a hărăzit o viaţă lungă ca să povestească urmaşilor despre teroarea instaurată în fostul Gulag sovietic.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului – www.lyberti.com