Ultima lună de vară a coborât pe acest mioritic plai cu Legea din 2 august 1940, adoptată de către sesiunea a VII-ea a Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care are următoarea redacţie: „Să se includă partea de nord a Bucovinei şi judeţele Hotin, Akerman şi Ismail ale Basarabiei în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene”.
La 3 august, în ţinut şi-a desfăşurat lucrările prima conferinţă a reprezentanţilor comitetelor muncitoreşti, înfiinţate în cadrul fostelor întreprinderi particulare. La ea a participat şi a luat cuvântul Ivan Gruşeţki, primul secretar al comitetului judeţean Cernăuţi al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei. Se poate afirma că în această zi a luat naştere organizaţia sindicală a muncitorilor din actuala regiune Cernăuţi. Vor fi desfiinţate toate fundaţiile meşteşugăreşti, care au existat pe meleagurile voievodale în perioada interbelică, fiind considerate de către puterea stalinistă ca „organizaţii reacţionare şi trădătoare”.
Pe data de 7 august 1940 este adoptată Legea „Despre unele schimbări şi completări în articolele 13, 23 şi 48 din Constituţia U.R.S.S.”, conform cărora teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene a fost împărţit între 23 de regiuni. Astfel a luat fiinţă actuala regiune Cernăuţi a Ucrainei, în componenţa căreia au intrat localităţi din fostele judeţe Cernăuţi, Dorohoi, Hotin, Rădăuţi şi Storojineţ ale României.
La 15 august 1940 apare Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. „Despre naţionalizarea pământului pe teritoriul Bucovinei de Nord”, conform căruia, începând cu data de 28 iunie 1940, tot pământul ţinutului „eliberat” şi bogăţiile subsolului, cu pădurile şi apele lui, devin proprietatea statului sovietic. După cum mărturisesc documentele de arhivă, au fost naţionalizate peste 836 mii hectare de pământ arabil. Pe aceste pământuri vor fi organizate 9 sovhozuri.
În aceeaşi zi este emis Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. despre naţionalizarea băncilor, întreprinderilor industriale, organizaţiilor de consum, transportului feroviar şi fluvial, poştei şi telegrafului. Au fost naţionalizate 74 de bănci mari şi mici, 12 staţii electrice, conductele de apă, parcul orăşenesc de tramvaie. În mâinile statului trec tipografiile, spitalele, farmaciile, instituţiile de învăţământ, casele locuitorilor care s-au refugiat în România. Aşadar, statul sovietic şi-a asumat poziţia de conducere în toate ramurile economiei ţinutului. Aceasta va duce la intensificarea terorii împotriva categoriilor sociale considerate de către dictatura stalinistă ca o piedică în calea dezvoltării orânduirii socialiste.
În luna august, în actuala regiune Cernăuţi a fost reorganizat întregul sistem de învăţământ. Vor fi lichidate toate şcolile româneşti. Au fost deschise 406 şcoli cu limba ucraineană de predare, 10 şcoli cu limba rusă de predare şi două şcoli pedagogice. Pentru băştinaşii meleagurilor voievodale de origine română vor fi organizate 114 şcoli cu limba de predare moldovenească. Nimeni n-a strigat atunci: „Pentru limba ta sfântă de veacuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Această limbă nouă, născocită şi impusă de sovietici, a fost susţinută şi protejată de potentaţii zilei timp de jumătate de secol pe teritoriul ţinutului carpatin, până la destrămarea imperiului bolşevic. În scopul pregătirii învăţătorilor pentru clasele superioare, în oraşul Cernăuţi a apărut Institutul Pedagogic, în cadrul căruia aveau posibilitate să capete cunoştinţe în materie de filologie (limba şi literatura ucraineană), de fizică şi matematică şi de istorie 330 de studenţi. Totodată, va fi reorganizată şi universitatea cernăuţeană, transformându-se în Universitatea de Stat din Cernăuţi, cu următoarele facultăţi: Facultatea de filologie (limba şi literatura ucraineană, limba şi literatura rusă), Facultatea de fizică şi matematică, Facultatea de biologie, Facultatea de geografie. Facultatea de teologie a fost lichidată. Facultatea de drept, existentă în perioada interbelică, îşi va găsi adăpost în clădirea Universităţii din Lvov. Lecţiile pentru cei 420 de studenţi ai noii universităţi se citeau în limba ucraineană.
După vizita ateului Nichita Hruşciov, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei, în fosta capitală a Bucovinei istorice şi după înflăcărata sa cuvântare în faţa cernăuţenilor, care a avut loc în centrul oraşului Cernăuţi pe data de 4 iulie 1940, s-au intensificat persecuţiile împotriva slujitorilor altarului. În urma acţiunilor criminale, întreprinse de către organele staliniste de represalii, va fi arestat, la 20 iulie, Panteleimon Şerban, născut în 1892, în localitatea Salsoşcana, fostul judeţ Orhei al Basarabiei, stareţul fostei Mănăstiri din Cuciurul Mare, actualul raion Cernăuţi. Inclus în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, este condamnat la 8 ani într-un lagăr comunist de muncă corecţională, conform deciziei Comisiei Speciale de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. din 31 mai 1941. Pe data de 13 august va fi încătuşat preotul din satul Stârcea, azi acelaşi raion Cernăuţi, Victor Paşcaniuc, născut la 1903, în localitatea Suceveni. A hotărât să treacă în Patria istorică şi să scape de teroarea instaurată în ţinutul mioritic. Este pedepsit cu 5 ani de detenţie „pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. Peste trei zile, în mâinile grănicerilor sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. nimereşte Valerian Opaiţ, parohul bisericii din Banila Moldovenească, fostul raion Storojineţ, născut la 1910, în satul Cireş, poseda studii superioare. Fiind condamnat şi el la 5 ani de închisoare, apucă drumul gulagului sovietic, unde era pusă în funcţiune infernala maşinărie stalinistă de ucis oameni. La 20 septembrie 1940, spre hotarul instalat la finele istoricului cireşar, creând „drame umane incredibile, fatale, rămase multă vreme necunoscute”, a pornit Eusebiu Rezuş, născut în 1885, în municipiul Rădăuţi, locuitor al oraşului Cernăuţi, poseda studii superioare, fost profesor al Facultăţii de teologie a universităţii cernăuţene. Este reţinut de grănicerii sovietici, fiind privat de libertate pe un termen de 5 ani. În ţinut s-a instaurat perioada dezmăţului bolşevic al primului stat socialist din lume.
Pe data de 23 august 1940, scriitoarea ucraineană Olga Kobyleanska, Casa-muzeu a căreia se află în satul românesc Dimca (Trestiana), actualul raion Cernăuţi, a fost primită în Uniunea scriitorilor din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Peste patru zile, ei i s-au acordat 10 mii de ruble, în calitate de ajutor financiar, conform deciziei din 27 august a Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. La 29 august, Comitetul Central al Partidului Comunist (bolşevic) din toată Uniunea şi Consiliul Comisarilor Poporului al U.R.S.S. adoptă hotărârea despre încetarea circulaţiei banilor româneşti şi introducerea pe teritoriul Basarabiei şi al Bucovinei de Nord a valutei sovietice, începând cu data de 1 septembrie 1940. În ţinut a pornit radioficarea oraşelor şi centrelor de plasă, telefonizarea consiliilor săteşti. Naţionalizând ramura transportului feroviar, „eliberatorii” au pus mâna pe cele 41 de staţii de cale ferată. În posesia sovieticilor au intrat 43 de locomotive, 1.359 de vagoane şi 14 vagoane-cisterne. Reţeaua feroviară dispunea de 8 trenuri de pasageri. În acest domeniu al economiei ţinutului lucrau 3.403 oameni.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com