La finele verii au loc schimbări esenţiale în construcţia culturală a meleagului mioritic. La Cernăuţi este transferat Teatrul Dramatic Ucrainean din Harkov, condus de regizorul V. Vasylko. În centrul regional iau fiinţă Filarmonica Regională de Stat şi Casa de creaţie populară. În satele şi oraşele ţinutului au fost deschise biblioteci şi cluburi, pe lângă care funcţionau cercuri dramatice şi culturale, în cadrul cărora erau citite lecţii pe teme ateiste, se demonstrau filme. Toate aşezămintele de cultură îşi desfăşurau activitatea sub controlul nemijlocit al organelor de partid. Bibliotecile erau completate cu literatură marxist – leninistă, majoritatea filmelor conţineau tematica transformărilor socialiste în Uniunea Sovietică, oglindind „grandioasele realizări” ale muncitorilor şi ţăranilor din imperiul bolşevic, prietenia seculară de nezdruncinat a popoarelor frăţeşti din patria lui Lenin şi Stalin. În actuala regiune Cernăuţi şi-au găsit adăpost şi teren favorabil „poeţii populari”, compunerile cărora răspundeau cerinţelor vremii: „Fost-am noi orfani odată,/ Fără mamă, fără tată,/ Şi lucram – amar de noi! — / La boieri şi la ciocoi./ Plata noastră ne era/ Gârbaciul şi temniţa./ Nu lucrai zilele toate — / Vai de pielea ta, măi frate,/ Căci boierul da poruncă/ Vechilul să mi te-aducă/ Sus la curtea boierească,/ Pentru muncă să-ţi plătească — / În bătăi să te snopească./ Iată-aşa am dus noi jugul,/ Lacrimi îngropând cu plugul/ An de an şi veac de veac — / Neam din neam tot mai sărac./ … Dar ajunse şi pe-aici/ Mândrul soare-al lui Ilici./ De nevoie am scăpat,/ Biciul noi l-am îngropat./ Iar Partidul nostru scump/ Lege dreaptă a făcut/ Şi egală pentru toţi:/ Pentru noi şi strănepoţi./ Mulţumim, Partide scump,/ Că dreptate ne-ai făcut./ Ne-ai scăpat de jugul lor,/ De biciul boierilor./ Azi cu toţii laolaltă/ Noi sîntem stăpâni pe soartă”. Mai târziu se va susţine că aceste „capodopere” erau nevoite să îndeplinească rolul greu de „locomotive”, care duceau în pantă vagoanele cu creaţii de valoare. Deviza intelectualităţii româneşti din actuala regiune Cernăuţi a Ucrainei, în acel îndepărtat şi istoric an 1940, a devenit: „Când ne-a fost mai greu destinul şi acum, la bine,/ Noi am fost cu tine, Lenin, şi vom fi cu tine!”. Puţini vor apărea acei care nu împărtăşeau numita orientare de patriotism sovietic. Numele lor rămân înscrise pentru generaţiile viitoare în Cartea de istorie a neamului: scriitorul Dumitru Covalciuc, poetul-martir Ilie Motrescu şi grupul foştilor „studenţi naţionalişti” ai Universităţii de Stat din Cernăuţi.
Despre noua putere stalinistă prin ţinut au început să circule multe zvonuri, unul mai înfricoşător ca altul. Românii continuau să se îndrepte către frontiera instalată în mod abuziv, dorind să scape de dictatura statului totalitar, îmbrăcată în toate straiele urii. Pe data de 6 august va fi reţinut la graniţă Constantin Carcea din Vicovu de Jos, locuitor al oraşului Cernăuţi, poseda studii primare, născut în 1892. A doua zi, grănicerii din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl arestează pe Nicolae Botezatu, originar din satul Oroftiana, fostul judeţ Dorohoi al României, instalat cu traiul în nordul Bucovinei. La 11 august nimereşte în mâinile staliniştilor ţăranca Maria Budeanu din Herţa, neştiutoare de carte, doi feciori ai căreia erau înrolaţi în rândurile Armatei Române. Peste zece zile va fi reţinut ţăranul Nichita Coroamă, care a văzut lumina soarelui în 1878, în Vicovu de Sus, fostul judeţ Rădăuţi. Interogatoriile au durat 17 luni. Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl condamnă la 5 ani de detenţie. Moare la 27 mai 1942, în lagărul bolşevic de muncă corecţională din regiunea Karaganda a Kazahstanului. Pe data de 21 august este arestat Mihai Boicu, născut în 1903, în localitatea Sinăuţi, azi raionul Cernăuţi. A doua zi, în mâinile grănicerilor sovietici intră Minodora Coroleac din Cernăuţi, născută la 1914, cu studii medii incomplete, condamnată la 3 ani de detenţie „pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. La finele lunii august, reprezentanţii organelor staliniste de represalii îl arestează pe ţăranul Nicolae Cozaciuc, care a venit pe lume în localitatea Negostina, azi judeţul Suceava al României, la 1904, poseda studii primare. În perioada interbelică s-a stabilit cu traiul în fosta capitală a Bucovinei istorice.
După o vară plină de zbucium şi suferinţe, pe plaiurile mioritice de la poalele Carpaţilor, scăldate de apele învolburate ale Nistrului, Prutului, Siretului şi Ceremuşului, a coborât prima toamnă sovietică. Autorităţile staliniste continuă acţiunile lor de consolidare a dictaturii bolşevice. Pe data de 3 septembrie 1940, biroul comitetului regional Cernăuţi al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei a adoptat hotărârea „Despre totalurile alegerilor organelor sindicale în instituţiile şi întreprinderile din regiune”, în care se menţiona că alegerile organelor sindicale în ţinut s-au „desfăşurat într-o atmosferă de înalt avânt politic, în condiţii de luptă cu diferite elemente duşmănoase şi cu participarea activă a maselor largi ale muncitorilor, funcţionarilor, intelectualităţii truditoare”. În locul fostelor „organizaţii de breaslă reacţionare”, în cadrul fabricilor şi uzinelor sunt create „comitetele sindicale sovietice, care întrunesc în rândurile lor majoritatea lucrătorilor”. În componenţa comitetelor au intrat „cei mai buni reprezentanţi ai clasei muncitoare şi intelectualităţii truditoare, devotaţi cauzei partidului lui Lenin”. În cele 247 de organizaţii sindicale create au fost aleşi 1.502 membri. În numărul lor se aflau „329 de femei, 787 de ucraineni, 137 ruşi, 123 de comunişti şi 60 de comsomolişti”. Membrii comitetelor sindicale „au organizat în cadrul întreprinderilor şi instituţiilor din Bucovina de Nord 85 de colţişoare roşii, au completat cu operele marxist – leniniste 75 de biblioteci, au înfiinţat cercuri de studiere a Constituţiei Uniunii Sovietice, înrolând în această activitate 1.572 de oameni”.
În toamnă a început inventarierea pământului naţionalizat. În cele peste 836 mii de hectare naţionalizate intrau 698 mii de hectare, care se aflau încă în posesia ţăranilor, peste 90 mii de hectare erau moşiile proprietarilor refugiaţi, iar 18 mii hectare de pământ au aparţinut mănăstirilor. În actuala regiune Cernăuţi va fi introdus sistemul sovietic de impozite. Gospodăriile băştinaşilor sunt supuse impozitului agricol, impozitului pe animale, impozitului pe atelaje, impozitului pe clădiri.
În acea toamnă îndepărtată au continuat şi persecuţiile staliniste. În ziua de 11 septembrie 1940, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. adoptă hotărârea privind deportarea lui Gheorghe Arnăutu, care a văzut lumina zilei la 1900, în localitatea Udeşti-Mare, fostul judeţ Dorohoi, poseda studii primare. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în oraşul Cernăuţi. Românul va fi acuzat de organele sovietice de reprimare de „agitaţie antisovietică”. În aceeaşi zi, ţăranca Elena Axenuţ din Dersca, azi judeţul Botoşani al României, născută în 1890, neştiutoare de carte, porneşte spre satul Tureatca, aflat atunci în componenţa Uniunii Sovietice, unde locuia soacră-sa, Maria Gromei, cu scopul să aducă nişte haine pentru nepoţei, fiindcă magazinele din Tureatca erau fără marfa necesară locuitorilor. Nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti şi primeşte 3 ani de temniţă „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Nicolae Brişcă, născut la 1906, în satul Horbova, în trecut raionul Herţa, în timpul instalării puterii staliniste în actuala regiune Cernăuţi se afla în rândurile Armatei Române. Lăsat la vatră, în ziua de 11 noiembrie 1940, porneşte spre satul natal, unde-l aşteptau părinţii, soţia Emilia şi patru copii: Dumitru, Maria, Saveta şi Valeria. A trecut frontiera, a ajuns acasă. S-a întâlnit cu cei scumpi şi dragi. După două săptămâni, va fi arestat de reprezentanţii organelor staliniste de reprimare şi pedepsit cu 5 ani de detenţie, fiind întemniţat în lagărul bolşevic de muncă corecţională din oraşul Norilsk, Federaţia Rusă. S-a oprit la marginea de nord a imperiului stalinist, unde pământul durerii zace de secole şi nopţile iernii sunt fără sfârşit. Pe data de 12 septembrie, în mâinile călăilor bolşevici intră ţăranul Porfirie Bajurean, care a venit pe lume la 1902, în localitatea Coteleu, fostul judeţ Hotin al Basarabiei. Este acuzat de faptul că în perioada interbelică a fost „membru al unui partid contrarevoluţionar” din România.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com