29 IANUARIE – NUME PE RĂBOJUL ISTORIEI

29 01 IS 2

La 29 ianuarie 1595 a avut loc premiera piesei „Romeo şi Julieta” de  William Shakespeare. „Romeo și Julieta” este o tragedie scrisă de William Shakespeare, care are sursa într-o poveste publicata de Masuccio Salerno despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului.

Este povestea lui Romeo Montague (Romeo Montecchi) şi a  Julietei Capulet (Capuleti Giulietta), doi copii ai unor familii rivale din orașul Verona din nordul Italiei, care se îndrăgostesc şi se decid să moară împreună. Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul este probabil cea mai cunoscută piesă a Bardului, unul dintre succesele sale timpurii, fiind considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii.

29 01 IS 3

În ziua de 29 ianuarie a anului 1874  a murit Eudoxiu Hurmuzachi, om politic, istoric și patriot român, luptător pentru drepturile românilor bucovineni din Imperiul Habsburgic.  Eudoxiu baron de Hurmuzachi a fost ales în 1861  membru în dieta Bucovinei. La 20 februarie 1873 a primit titlul de baron de la împăratul austriac Francisc Iosif I pentru meritele sale ca mareșal al Bucovinei. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu Hurmuzachi  a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind împreună cu frații săi una dintre figurile importante ale renaşterii naţionale româneşti.   Pentru această atitudine, compatrioții săi de ieri și de astăzi au fost și sunt foarte recunoscători. Deja în 1860, drept recunoștință, oamenii din Câmpulung i-au ridicat o movilă de piatră, numind-o „Movila lui Hurmuzachi”. Iar la Cernăuţi activează Centrul Cultural Român, care îi poartă numele.

Eudoxiu baron de Hurmuzachi s-a născut la 29 septembrie 1812, la Cernauca, localitate de lângă Cernăuţi, într-o veche familie aristocrată, ca al doilea fiu al lui Doxachi Hurmuzachi.  Tatăl său era cunoscut pentru faptul că oferea refugiu liderilor politici români transilvăneni persecutați, intrând în datorii pentru a-i putea ajuta în continuare. După absolvirea Liceului în Cernăuți, a studiat în perioada 1830-1836, împreună cu fratele său Constantin Hurmuzachi, la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena.   După încheierea studiilor, el va demara o serie de cercetări în arhivele statului din Viena, reușind să colecteze un material documentar valoros compus din peste trei mii de acte.

Participă la Revoluţia de la 1848, se înscrie în garda națională din Viena, după care se întoarce în Bucovina, unde va fi unul dintre susținătorii autonomiei Bucovinei, opunându-se încorporării acestei regiuni în Galiţa. La sfârșitul anului 1848  a fost chemat la Viena ca să ajute la decretarea hotărârilor luate și adoptarea regulamentelor pentru Bucovina cu cunoștințele sale speciale și locale, apoi i-a fost încredințată traducerea codului civil și codului penal din limba germană în limba română. Tot în acest timp a devenit colaborator al ziarului politic „Bucovina” care a contribuit mult în pregătirea unei noi ere pentru această țară. Ziarul a fost publicat în limba română și germană, fiind editat de către frații săi Gheorghe și Alexandru.

Petiția către împăratul Austriei pentru transformarea provinciei galiţiene   Bucovina într-un ducat a coroanei cu acest nume, a fost susținută și subscrisă de mulți respectați români bucovineni, între ei și Eudoxiu, împreună cu frații săi Alexandru, Constantin, Gheorghe și Nicolae. Petiția a fost formulată în 1849, dar pusă în aplicare de abia în 1861. Eudoxiu Hurmuzachi a susținut de asemenea și unirea Principatelor Române. În 1861, Eudoxiu Hurmuzachi a fost ales deputat în Dieta Bucovinei pentru județul Câmpulung Moldovenesc-Solca.   La 8 februarie 1862, el a fost numit adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman   de către împăratul Franz Joseph I,   și după demisia lui, pe data de 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al țării. Politicianul a deținut această funcție cu zel și devotament față de interesele familiei imperiale austriece, Imperiul Austriac și Ducatul până în 1870.   Pe 16 decembrie 1871, Eudoxiu a fost din nou numit căpitan al ducatului. Această funcție a îndeplinit-o până la moartea sa în 1874. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind așa împreună cu frații săi, una dintre figurile importante ale renaşterii naţionale româneşti.

La 29 ianuarie 1886,  germanul Karl Friederich Benz (1844-1929) a primit  brevetul pentru fabricarea primului automobil  din lume, alimentat cu benzină. Cu această ocazie în prezent este marcată Ziua invenţiei automobilului.  Karl Friedrich Michael Benz a fost un inginer german, care a inventat automobilul, fiind un pionier al automobilismului. Primul automobil construit de el se numea Benz Patent Motorwagen, construit în 1885. Motorul, care avea instalație de răcire cu apă, era conectat la roți prin curele și lanțuri de bicicletă. În 1888 soția lui, Bertha, a folosit mașina într-o călătorie de 100 kilometri pentru a-și vizita rudele.

Benz Patent Motorwagen Typ III Carl Benz (vorn), Friedrich von Fischer (hinten) Fischer: 1845 - 1900, von 1.5.1890 bis 1900 Mitglied der GeschŠftsfŸhrung bei Benz & Cie

La 29 ianuarie 1956, în Rădăuți  s-a născut Matei Vișniec, poet și dramaturg, stabilit din 1987 la Paris. În 1972 a debutat literar național, printr-o serie de poeme publicate în revista „Luceafărul”. A studiat Istoria și Filosofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de Nicolae Manolescu. Între 1977–1987 a scris câteva volume de poezie, numeroase piese de teatru, un roman și câteva scenarii de film. A debutat în volum în 1980 cu culegerea de poeme „La noapte va ninge”. Cu excepția poeziei, celelalte texte i-au fost refuzate sistematic de cenzură; autorul a reușit totuși să-și fotocopieze piesele în numeroase exemplare și să le pună în circulație în mediul teatral și literar, un bun exemplu de samizdat literar. Înainte de 1989 i-au mai apărut în România: „Orașul cu un singur locuitor”, „Înțeleptul la ora de ceai”. În 1987, a fugit din România și a cerut azil politic în Franța; a obținut cetățenia în 1993. În prezent, locuiește la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, și a colaborat la diferite alte reviste franceze. Și-a continuat activitatea literară cu scrieri în limba franceză. După 1989, a devenit autorul cel mai jucat în România, în București și în provincie, la radio și la televiziune. Una din piesele sale – „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” a post pusă în scenă la Teatrul Muzical-Dramatic „Olga Kobyleanska” din Cernăuți, cu câțiva ani în urmă.

29 01 IS 5

La 29 ianuarie 2022 a încetat din viață Sveatoslav Moscalenco,  fizician moldovean, șef al Secției Teoria Semiconductorilor și Electronica Cuantică, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.  Academicianul Sveatoslav Moscalenco s-a născut pe 26 septembrie 1928, în satul Bravicea, raionul Călărași. După absolvirea, în anul 1946, a școlii medii din Orhei, a fost admis la studii la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității de Stat din Chișinău (astăzi Universitatea de Stat din Moldova). Sveatoslav Moscalenco şi-a manifestat interesul pentru cercetarea ştiinţifică încă de pe băncile facultăţii, activând în calitate de laborant în Laboratorul de Optică al Universităţii. După absolvirea în 1951 cu menţiune a facultăţii, a devenit asistent la Catedra de Matematică a Institutului Agricol (astăzi – Universitatea Agrară de Stat din Moldova), iar apoi, între anii 1952 și 1956 – la Catedra de Fizică a aceluiaşi institut. În anul 1956 a fost admis la doctorat în Institutul de Fizică al Academiei de Ştiinţe a RSS Ucrainene, susținând teza în anul 1960. După absolvirea doctoratului, Sveatoslav Moscalenco revine la Chişinău şi activează între anii 1960 și 1963 în calitate de cercetător ştiinţific stagiar al Institutului de Fizică şi Matematică al AŞM, iar din 1964, odată cu formarea Institutului de Fizică Aplicată şi până la sfârșitul vieții.  Titlul de doctor habilitat l-a obţinut în anul 1971, în consiliul ştiinţific specializat unit al Institutului de Fizică, Institutului de Fizică Teoretică, Institutului de Fizică a Semiconductorilor şi al Institutului Fizicii Metalelor ale AŞ a RSS Ucrainene. În anul 1989 îi este conferit titlul de membru corespondent, iar în 1992  cel de membru titular al AŞM. Academicianul Sveatoslav Moscalenco a devenit vestit încă de la primele sale lucrări dedicate proprietăţilor colective ale excitonilor în semiconductori, în care au fost expuse un şir de idei şi modele noi, confirmate şi dezvoltate ulterior.

29 01 IS 1

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Добавить комментарий