La 3 septembrie, stil nou, este sărbătorit Sfântul Mucenic Antim. El s-a născut între anii 284 şi 303, în perioada în care la putere se aflau împărații Diocleţian şi Maximian, cei ce au ucis mii de oameni ce credeau în Dumnezeu. La începutul perioadei în care creștinii erau persecutați, Sfântul Mucenic Antim locuia în satul Seman, de unde îi ajuta pe creştini prin scrisori. Însă acesta nu s-a putut ascunde pentru multă vreme, astfel a decis să trăiască în continuare în credința Domnului. În momentul în care au venit oamenii să-l ucidă, sfântul i-a întâlnit și le-a spus că se va preda în fața lor după ce se vor odihni și vor primi mâncăruri din partea lui, fiind astfel pregătit să își dea viața pentru credință. Ostaşii s-au mirat şi nu i-au făcut nici un rău Sfântului Mucenic Antim, apoi, ajungând la un râu, s-au botezat, iar cum sfântul i-a învățat să spună mereu adevărul, Sfântului Mucenic Antim s-a dus în fața împăratului pentru a își apăra credința, deoarece dorea să moară pentru Hristos. După ce i-a mărturisit credința împăratului Maximian, acesta i-a tăiat capul.
În această zi, tot pe stil nou, este cinstită Sfânta Vasilisa din Nicomidia. Fiind domnitor în Nicomidia Alexandru, care prigonea pe creștini, a poruncit să fie adusă înaintea lui şi Sfânta Vasilisa. Domnitorul, văzând neînduplecarea ei, a poruncit să o bată peste obraz, iar ea mulţumea lui Dumnezeu; atunci a poruncit să o dezbrace de îmbrăcăminte şi să o bata cu toiege. Iar ea mai mult mulţumea lui Dumnezeu. Şi atâta au bătut-o peste tot trupul, încât era o rană peste tot. Apoi a fost supusă la nenumărate chinuri, dar ea striga: „Mulțumescu-Ţi Doamne, Dumnezeul meu”. Văzând domnitorul că ea consideră chinurile ca nişte jucării, a poruncit să fie încins un cuptor şi să fie aruncată în el. Sfânta şi-a facut semnul crucii şi a intrat în mijlocul văpăii şi stând multe ceasuri, a fost găsită nevătămată, aşa cum a rămas nevătămată şi din alte chinuri. Acestea toate văzându-le domnitorul se minuna şi, umilindu-se cu sufletul în ce chip sunt judecăţile lui Dumnezeu, a căzut la picioarele sfintei zicând: „Miluieşte-mă roaba lui Dumnezeu, cerescul împărat, şi mă iartă de câte rele am arătat faţă de tine, şi mă fă şi pe mine ostaş împăratului tău, de vreme ce, precum zici, primeşte şi pe cei păcătoşi”. Atunci sfânta, mulţumind Atotputernicului Dumnezeu, învăţă pe domnitor şi ducându-l în biserică la Antonie episcopul, l-a botezat.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 3 septembrie creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Tadeu. Sfântul Tadeu a fost unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, ce cunoștea la excelență Legea Veche, fiind botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul. Tadeu ajunge în locul de naștere, Edessa, după ce Mântuitorul Iisus Hristos a Înviat și S-a Înălțat. Tadeu îi oferă lui Avgar, după făgăduința Mântuitorului, Sfântă Mahramă. Cu ajutorul acestuia, Avgar a reușit să se vindece de lepră sărutând Mahrama, urmând astfel să primească Sfântul Botez. Această minune i-a uimit pe cetățeni, astfel aceștia s-au lepădat de credința lor în idoli, urmând să se boteze cu toții. Sfântul Tadeu a predicat Evanghelia în Siria și Fenicia. A trecut la cele sfinte în Berit, cetate din Fenicia, urmând ca moaștele sale să fie aduse în anul 377 în Constantinopol.
După semnele timpului din această zi se poate prezice cum va fi toamna. Dacă tună, toamna va fi caldă. Dacă urzica nu mai înțeapă, se va stabili vreme de toamnă. De e vreme frumoasă, primăvara va fi târzie. Dacă cerul e senin, vor urma patru săptămâni însorite. Dacă cocostârcii deja au zburat în țările calde, în curând se va răci. Cu cât mai multe pomușoare sunt pe călin, cu atât mai aspră va fi iarna. Dacă între pomi sunt multe mreje de păianjen, luna septembrie va fi caldă și însorită. De plouă după amiază, vremea urâtă se va stabili pe mult timp.
Unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea, deoarece în natură au avut loc mari schimbări.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com