La 30 martie 1392 – prima menționare în documente a numelui Bucovina. Denumirea ca nume propriu a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag, buk, astfel termenul Bucovina se poate traduce prin Țara fagilor. Termenul bucovina ca nume comun, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un uric (act de danie) emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat (1392–1394), prin care dăruiește lui Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți…”.
De asemenea, la 30 martie 1392, în timpul lui Roman I Mușat al Moldovei a avut loc prima atestare documentară a orașului Roman. Numele oraşului a fost preluat de la domnul Moldovei Roman I Muşat, considerat întemeietorul oraşului. Roman I, numit şi Roman Muşat de unii istorici, a fost domn al Moldovei după moartea fratelui său Petru al II-lea, urcând pe tron cândva în intervalul decembrie 1391 – martie 1392, sfârşitul domniei sale fiind în decembrie 1394. A fost fiul voievodului Costea şi al Muşatei.
La 30 martie 1821 a avut loc întâlnirea lui Tudor Vladimirescu cu Alexandru Ipsilanti. După ce Alexandru Ipsilanti, liderul Eteriei a evitat mai multă vreme să accepte o întâlnire cu Tudor Vladimirescu, la sfârșitul lunii martie cei doi conducători s-au întâlnit la marginea Bucureștiului. Tudor a respins și de această dată cererea eteriștilor de unire a celor două mișcări, practic de subordonare a armatei pandurilor comandamentului armatei revoluționare grecești. Tudor a protestat față de intrarea eteriștilor în București, susținând că rezolvarea problemelor interne ține exclusiv de competența pandurilor, iar sprijinul extern trebuind să se limiteze doar la intervenții diplomatice. Întâlnirea dintre cei doi conducători s-a încheiat cu o înțelegere fragilă, în urma căreia județele dinspre munte au trecut sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia și județele de câmpie sub cea a lui Vladimirescu.
La 30 martie 1853 s-a născut marele pictor olandez Vicent van Gogh. Vincent Willem van Gogh (n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
La 30 martie 1899, poetul român George Bacovia debutează în revista „Literatorul” din București cu poezia „Și toate“, sub semnătura V. George. George Bacovia (1881-1957) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
La 30 martie 1922, la Vulcăneşti, Cahul, s-a născut Gheorghe Gheorghiu, prozator, publicist, traducător moldovean, membru al Uniunii scriitorilor din Moldova. Şi-a făcut studiile la Liceul de băieţi „Regele Carol II” din Bolgrad (1934-1940) şi Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă”, actualmente Universitatea de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (1951-1956). Concomitent cu studiile, activează ca profesor de limba şi literatura română la Vulcăneşti (1944-1948, 1951-1953), Dubăsarii Vechi (1953-1954) şi Ciopleni, Criuleni (1954-1956). Exercită diverse funcții la diferite publicaţii periodice: secretar responsabil la gazeta raională „Octombrie” din Vulcăneşti (1948-1951), şef de Secție proză la revista „Nistru” (1962-1964), ulterior redactor-şef adjunct al acestei publicaţii (1968-1977). În perioada 1977- 1982, Gheorghe Gheorghiu deţine funcţia de redactor-şef la Editura „Literatura artistică”, iar între anii 1982 şi 1984, consultant în Secţia proză a Uniunii Scriitorilor din Moldova. În anii de liceu, Gheorghe Gheorghiu debutează cu poezii în revista bolgrădeană „Bugeacul” (1939). După 1945, publică versuri în ziarul „Tinerimea Moldovei”, în revistele „Moldavia” (Bolgrad), „Prepoem” (Bucureşti), în culegerile colective „Glasuri tinere” şi „Moldova tânără”. Deşi debutează cu poezii, se afirmă ulterior ca prozator. În 1955 vede lumina tiparului prima sa carte, culegerea de proze scurte „Început de primăvară”, urmată de povestiri, schiţe, romane, eseuri, medalioane şi recenzii literare adunate în volumele: „Drumuri şi poteci” (1958); „ Povestea unui băieţel de aur ”(1962); „Căldura pământului” (1965); „Poarta spre lume” (1966); „Ninsori în primăvară” (1974); „Întoarcere la dragoste” (1984) etc.
A scris eseuri despre unii poeţi şi prozatori din Bugeac. Este autor al unor cărţi destinate copiilor şi adolescenţilor: „Căpitanii „Fulgerului”” (1972); „Bună ziua… Mulţumesc… La revedere…” (1979); „Ursa mare” (1977); „Trandafirul albastru” (1980); „Comoara frăţiorului” (1982) etc. Unele din lucrările sale au fost traduse în limbile rusă, belarusă, armeană, ciuvaşă, ucraineană, cehă, letonă. La rândul său, a efectuat traduceri din proza rusă şi a altor popoare. A scris o serie de articole privind istoria literaturii basarabene, înmănuncheate mai târziu în volumul „Destine literare: în zarea anilor, scriitori de ieri, scriitorii de azi” (1999). A fost distins cu mai multe premii, printre care: Premiul Ministerului Învăţământului din Republica Moldova, pentru cea mai bună carte pentru copii (1972); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova la concursul republican de proză scurtă (1974); Premiul Uniunii Scriitorilor şi al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi, pentru romanul „Ninsori în primăvară” (1977); Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru un grupaj de articole privind istoria literaturii basarabene (1995). În 1995 i se decernează medalia „Meritul Civic”. Gheorghe Gheorghiu s-a stins din viață la 4 aprilie 2009, la Chişinău.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com