La 4 aprilie 1459 a fost încheiat Tratatul de pace moldo-polon, în urma căruia Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, reîntoarce oraşul Hotin în componenţa principatului său. Se prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei şi recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan. Tratatul a fost semnat de reprezentantul Poloniei, Andrei Adrowasz, după un asediu de doi ani a cetăţii Hotinului. Abia după semnarea tratatului de pace, Ştefan cel Mare izbuteşte să pună stăpânire pe cetatea propriu zisă. Cetatea Hotinului a fost cedată polonezilor de Ilie, feciorul lui Alexandru cel Bun, în 1436 în schimbul unui ajutor polon. Petru Aron a recâştigat cetatea, dar a fost nevoit să cedeze Târgul Siretului şi alte localităţi. După un timp Hotinul trece din nou în mâinile polonezilor, până la recucerirea lui de către Ştefan cel Mare.
La 4 aprilie 1646 este menționată prima moară de hârtie, înființată de voievodul Țării Românești, Matei Basarab. Prima moară de hârtie de pe teritoriul Țării Românești se pare că ar fi fost la Călimănești, înființată fiind în jurul anului 1643 de voievodul Țării Românești, Matei Basarab. Din pitacul domnesc din 4 aprilie 7154 (1646): „Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Basarab voevod și domn, scrie Domnia mea cinstitului boier al Domniei mele jupan Mihnea, biv vel stolnic, carele ești cămăraș la Ocnele Mari sănătate. Prin aceasta îți fac știre Domnia mea, în vreme ce vei vedea această carte a Domniei mele, iar dumneata să cauți să lași slobozia sfintei mânăstiri Cozia, care se cheamă Călimănești în pace pentru cârpa de la moara de hârtie, că m-am milostivit Domnia mea de i-am ierat pentru că au lucrat la moara de hârtie până au isprăvit-o […] deci să aibă bună pace, nimic val să nu aibă, nici de un lucru domnesc”. Acest pitac a fost scris chiar pe hârtia produsă la această moară. Matei Basarab este cunoscut ca însemnat ctitor de țară, cultură și învățământ, în domnia căruia a fost introdusă limba română în ritualul slujbelor religioase, a tipărit în românește cărți și a adus în țară meșteri iscusiți, care au creat la Mănăstirea Govora o școală a artei tipografice, ce va dura aproape două veacuri. Despre existența primei fabrici de hârtie din Țara Românească, aflăm din prefața scrisă în slavonă de către Udriște Năsturel la Antologhionul tipărit la Câmpulung-Muscel în 1643. Autorul laudă acțiunea domnului de a înființa „moara făcătoare de hârtie” din Râmnic, materialul produs fiind folosit atât de tipografia de la Mânăstirea Govora, cât și de alte centre tipografice din țară (Dealu, Câmpulung, Târgoviște). „Cărțile de sub Matei Basarab sunt pentru români ceea ce Biblia lui Luther a fost pentru popoarele germanice“, spunea Mihai Eminescu.
La 4 aprilie 1884 Academia Română a însărcinat pe B.P. Hașdeu cu realizarea dicționarului etimologic. Primele persoane însărcinate cu această misiune au fost A.T. Laurian și Ion C. Massim, care au imprimat un caracter latinist demersului. În urma criticilor românești și străine, misiunea redactării unei noi versiuni a dicționarului i-a fost încredințată lui Bogdan-Petriceicu Hașdeu. Dicționarul urma a fi subvenționat, printr-un premiu anual, chiar de Regele Carol I. În numele comisiei desemnate să aleagă persoana potrivită acestei sarcini, Titu Maiorescu a conchis: „Comisiunea a socotit că între bărbații cunoscuți prin lucrările lor filosofice și limbistice, precum sunt d. Barițiu, Roman și Quintescu, acela care ar putea duce cu mai multă energie și succes această sarcină ar fi d. Hașdeu, cunoscut prin lucrările sale limbistice și prin cunoștințele sale filologice”. Lucrarea Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane a rămas neterminată. Datorită vastității întreprinderii, Hașdeu a ajuns doar până la cuvântul bărbat, publicând doar patru volume.
La 4 aprilie 1941 s-a născut Grigore Grigoriu, actor din Republica Moldova, cunoscut mai ales pentru interpretarea hoțului de cai Luiku Zobar din filmul „Șatra”. După absolvirea studiilor medii, devine actor amator pe scena Teatrului popular din Căușeni. În anul 1959 este angajat ca actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, jucând apoi în perioada 1965-1970 la teatrul de televiziune „Dialog”. În anul 1970 devine actor pe scena Teatrului „Luceafărul”. Începând din anul 1966, colaborează cu studioul cinematografic „Moldova-film” (al cărui angajat devine în 1976), interpretând roluri în mai multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul „Poienele roșii”, regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din „Poienele roșii” (1966), Radu Negostin din „Lăutarii” (1971) și Luiku Zobar din „Șatra” (1975).
Referitor la interpretarea sa din filmul „Șatra”, Grigore Grigoriu povestea următoarele: „Ca să joc în „Șatra», maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și cu vărsare de sânge. Am înțeles atunci ce înseamnă infernul. Dar altfel nu se putea. Loteanu zicea că trebuie să știu totul despre țigani.
Grigore Grigoriu a primit titlul de Artist emerit în anul 1976, obținând Premiul pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul Internațional de filme de la Praga (1977) pentru rolul său din filmul „Șatra”. De asemenea, i s-a decernat medalia „Meritul civic» (1992) și titlul de Cavaler al Ordinului „Gloria muncii» (2002).
Grigore Grigoriu a murit în urma unui accident rutier la data de 20 decembrie 2003, în apropiere de satul Palanca, pe când se întorcea de la o vânătoare.
La 4 aprilie 1984 s-a stins din viaţă vestitul constructor de avioane Oleg Antonov, numele căruia îl poartă cele mai mari avioane din lume – „Ruslan” şi „Mria”. Oleg Antonov (1906-1984) în perioada 1967-1984 a fost constructor general la Biroul de proiectări din Kiev. El a creat 52 tipuri de planoare şi 22 tipuri de avioane.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com