La 4 februarie 1809, la Buzău (sau Târgoviște) s-a născut Vasile Cârlova, poet și ofițer care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. După moartea timpurie a părinților, a fost crescut de o soră a mamei; a învățat limba greacă și limba franceză. A debutat în 1827 cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului „Zaire” a lui Voltaire. A scris „Păstorul întristat”, poezie publicată la 8 mai 1830 în „Curierul Românesc”, condus de Ion Heliade Rădulescu și pusă pe muzică de Anton Pann. În 1828 a scris „Ruinurile Târgoviștei”, tipărită în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui”. A urmat poezia Rugăciune, publicată postum tot de Heliade Rădulescu. La înființarea Miliției naționale, a fost al treizeci și treilea dintre voluntarii angajați și a servit cu gradul de sublocotenent, ceea ce i-a inspirat ultima poezie, „Marșul românilor sau Odă oștirei române” cu ocazia înălțării steagului național, versuri care au circulat tipărite pe foi volante. A murit la 22 de ani, la Craiova, în urma unei boli infecțioase, la 18 septembrie 1831.
La 4 februarie 1872 s-a născut cunoscutul pictor român Octav Băncilă (1872-1944). Majoritatea picturilor lui Octav Băncilă fac obiectul tematicii țărănești, înfățișează felurite aspecte ale muncii pe ogoare. A pictat sute de pânze în care apar ciobani cu oile prin luminișurile pădurilor sau pe câmp, țărani secerând și culegând recolta, țărani care ară și seamănă țarina, țărani cu căruțe cărând lemne și vreascuri din pădure. Apar de asemenea femei care spală rufe, care torc fuioare, femei care aduc apă sau aruncă năvodul în râu. Multe din picturile lui Băncilă zugrăvesc prânzul sau cina sărăcăcioasă pe care doar țăranul și-o putea permite. Artistul și-a surprins personajele în cele mai importante și permanente îndeletniciri și destul de des în ipostaze melancolice sau de odihnă. El nu a căutat idilicul vieții la țară ca predecesorii săi. Realismul muncii, a luptei cu greutățile vieții și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Octav Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România.
La 4 februarie 1925, cu o sută de ani în urmă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române, iar mitropolitul primat Miron Cristea a devenit arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Legea pentru ridicarea Scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei ca primat al României la rangul de Scaun patriarhal a fost promulgată la data de 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea primului patriarh, Miron Cristea. În calitate de Patriarh, s-a ocupat foarte mult de problema construirii Catedralei Mântuirii Neamului, însă frământările politice ale perioadei precum şi lipsa fondurilor au dus la imposibilitatea realizării acestui edificiu. În anul 1927 a înfiinţat Academia de muzică religioasă din Bucureşti, s-a îngrijit de traducerea şi tipărirea Bibliei sinodale din anul 1936, în traducerea preoţilor profesori Gala Galaction, Vasile Radu şi mitropolitul Nicodim, precum şi a unor ediţii din Noul Testament. De asemenea, primul Patriarh al României a sprijinit tipărirea de cărţi teologice la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, în mandatul său s-a ridicat actualul Palat Patriarhal şi a fost repictată Catedrala Patriarhală, în perioada 1932-1935, de către Dimitrie Belizarie şi echipa sa. Miron Cristea a sprijinit o serie de tineri teologi pentru a merge la studii peste hotare şi a ctitorit schitul de lemn de la Topliţa, oraşul său natal. În anul 1927 a vizitat Locurile Sfinte, în 1936 s-a aflat în Anglia iar doi ani mai târziu a vizitat Polonia, în toate aceste momente contribuind la strângerea legăturilor cu alte Biserici creştine. A trecut la Domnul, la 6 martie 1939, în urma unei bronhopneumonii, la Cannes, în Franţa, rămăşiţele sale pământeşti fiind repatriate şi înhumate în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
La 4 februarie 1945 a început Conferința de la Yalta între liderii din SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică. Ea a durat până la 11 februarie. Delegațiile au fost conduse de către Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și Iosif V. Stalin. La Palatul Livadia, „Cei 3 mari” au negociat, în faza finală a celui de-al Doilea Război Mondial, liniile generale ale unei noi ordini de pace, precum și divizarea și denazificarea Germaniei. Fiecare dintre cele trei superputeri avea obiective aparte. Marea Britanie voia să-și mențină imperiul colonial, Uniunea Sovietică dorea să obțină mai mult teritoriu și să-și consolideze poziția în teritoriile cucerite, iar Statele Unite doreau să se asigure de participarea URSS la războiul din Pacific și să negocieze aranjamentele situației postbelice. Roosevelt mai spera să obțină din partea lui Stalin conlucrarea în cadrul Organizației Națiunilor Unite.
S-a stabilit drept principală prioritate predarea necondiționată a Germaniei naziste, după război, urmând a fi împărțită în patru zone de ocupație și o divizare a Berlinului în patru sectoare. Au convenit la crearea unui consiliu aliat de reconstrucție, cu sediul la Moscova. S-a discutat statutul Poloniei care, în acel moment, era ocupată de armata sovietică. S-a stabilit reorganizarea guvernului provizoriu polonez (instalat de Armata Roșie) prin includerea a diverse grupări politice, prin organizarea de alegeri democratice. Prin aceasta a fost înlăturat, practic, guvernul polonez legitim exilat din 1939 în Occident. Granița estică a Poloniei urma să fie de-a lungul Liniei Curzon, Polonia urmând să fie compensată teritorial în vest cu teritorii importante din Germania de est. Cetățenii Uniunii Sovietice și ai Iugoslaviei urmau să fie repatriați, indiferent dacă ei doreau sau nu acest lucru. Milioane de ruși din Europa au fost forțați să se reîntoarcă în URSS. Stalin și-a dat acordul de a participa la Națiunile Unite, după ce s-a convenit ca fiecare din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto. A fost de acord să participe la războiul împotriva Japoniei în 90 de zile de la înfrângerea Germaniei. URSS urma să primească, după înfrângerea Japoniei, partea sudică a insulelor Sahalin și Kurile. Pentru că Armata Roșie înfrânsese forțele naziste în cea mai mare parte a Europei de Est, Stalin a obținut tot ce și-a dorit: o sferă importantă de influență drept zonă tampon.
În ziua de 4 februarie a anului 2002 a încetat din viaţă compozitorul francez de origine română, Iannis Xenakis (1922-2002). Născut în Brăila, România, la vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia sa în Grecia, unde a început mai târziu, studii de arhitectură şi inginerie la Atena. Şi-a întrerupt studiile în 1941, din cauza invaziei ţării sale de către nazişti. Iannis Xenakis a făcut parte din Rezistenţă și în prima fază a războiului civil din Grecia. În 1945 a fost rănit în față, leziunile provocându-i pierderea unui ochi. În 1946 a reușit să termine studiile și să obțină titlul de inginer, însă, ca urmare a activităților sale politice, a fost persecutat şi ameninţat şi a decis să emigreze ilegal în Franţa prin Italia în anul 1947, fiind condamnat la moarte în contumacie. Sentința fiind ulterior înlocuită cu zece ani de închisoare în 1951, și anulată 23 ani mai târziu, după căderea regimului coloneilor, în 1974. Deși a imigrat ilegal în Paris, Iannis Xenakis a reuşit să găsească un loc de muncă la studioul de arhitectură al marelui arhitect Le Corbusier, unde a lucrat ca asistent, reuşind rapid să colaboreze la proiecte arhitectonice majore. În timp ce lucra pentru Le Corbusier, Xenakis a studiat armonia, contrapunctul și compoziţia. Iannis Xenakis este apreciat în muzica contemporană prin folosirea în special a efectelor electronice şi a teoriilor matematice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com