La 5 decembrie, stil nou, creştinii ortodocşi îl cinstesc pe Sfântul Sava cel Sfinţit. El a trăit pe vremea Împăratului Teodosie cel Mic, între anii 403-450. Provenea din Capadocia și părinții săi erau Ioan și Sofia. La vârsta de 18 ani a ajuns la cunoscutul călugăr Eftimie care îl trimite pe Sfântul Sava cel Sfințit la Cuviosul Teoctist. Ajuns acolo, s-a desăvârșit, iar apoi a făcut multe minuni. Una dintre minunile sale este că prin rugăciunea lui a izvorât apă în locurile în care aceasta nu exista. După mulți ani de nevoințe și multe bucurii duhovnicești, Sfântul Sava cel Sfințit a avut o vedenie dumnezeiască: a știut data la care va trece la cele veșnice. Aflat în chilia sa, înainte de a se culca, i-a chemat pe toți părinții și frații pentru a le da ultima sa sărutare și pentru a-l pune egumen în locul său pe Melit. I-a poruncit acestuia să păzească fără vătămare toate așezămintele mănăstirii date de el. După această întâlnire, timp de patru zile Sfântul Sava cel Sfințit nu a mâncat nimic și nu a vorbit cu nimeni. Într-o seară de sâmbătă, după ce a cerut Preacuratele Taine și după ce a primit Sfânta Taină a Împărtășaniei a spus ultimele sale cuvinte: „Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul meu”. La 5 decembrie 532 Sfântul Sava cel Sfințit se stinge din viață la vârsta de 94 de ani.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 5 decembrie sunt prăznuiţi Sfinţii Apostoli Filimon, Onisim şi Arhip, care au trăit pe vremea împăratului Nero. Au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel şi au pătimit pentru Hristos în Kolasia. Pe când îşi înălţau rugăciunile către Dumnezeu în sfânta biserică, împreună cu alţi creştini, au năvălit asupra lor închinătorii de idoli. Sfântul Arhip a fost bătut aspru şi străpuns cu cuţite peste tot trupul. Sfântul Filimon a fost bătut fără milă până a murit.
De asemenea, în această zi este pomenit Sfântul Mare Mucenic Procopie din Cezareea Palestinei.
Sfântul Procopie s-a născut în cetatea Elia (Ierusalim). Tatăl său era un binecredincios, care mărturisea pe Hristos, numele său de creștin fiind Hristofor. Mama sa, Teodosia, nu era însă credincioasă, ea fiind slujitoare a idolilor. Părinții Sfîntului Procopie i-au pus inițial numele Neania.
La puțin timp după nașterea lui Neania, tatăl său, Hristofor, s-a dus către Domnul cu sfârşit mucenicesc. Teodosia, rămânând văduvă, l-a crescut pe Neania în păgânătatea elinească şi l-a învăţat închinarea către idoli, a căror slujitoare era și ea. Mai mult, copilul dovedindu-se a fi isteț la minte, a fost dat de mama sa la învățătura cărţii elinești, acesta însușindu-și repede învățătura şi filozofia elenistică din acea vreme. Ajungând Neania la vârsta maturității, mama sa a vrut ca acesta să intre în oastea imperială. Auzind că împăratul Dioclețian, a sosit în orient, la Antiohia Siriei, Teodosia l-a luat pe fiul ei la Antiohia și l-a dat în slujba împărătească. Împăratul Dioclețian l-a remarcat pe acest tânăr frumos la chip şi la stat, dotat cu multă înțelepciune și bine educat și l-a avansat în rang, făcându-l căpetenie. L-a trimis cu oastea în Alexandria Egiptului, dându-i ca misiune, printre altele, „să prigonească, să muncească și să ucidă pe toţi creștinii, iar averile lor să le ia și să le pună în vistieriile împărătești”. Pe drumul spre Alexandria, într-o noapte s-a cutremurat pământul, făcându-se multe fulgere strălucitoare și tunete înfricoșătoare. Toți soldații de frică s-au făcut ca nişte morţi. Iar căpetenia lor a auzit un glas din cer, grăind către dânsul: „Unde mergi, Neania, și asupra cui te scoli?” Iar el, cu frică, a răspuns: „Sunt trimis de împărat la Alexandria, ca să ucid pe toţi cei ce cred în Cel răstignit”. Apoi iarăși a auzit glasul din cer: „O, Neania, oare și tu vii asupra Mea?” Neania a spus: „Cine eşti Tu, Doamne, că nu pot să Te cunosc?”. Zicând aceasta, s-a arătat în văzduh o cruce luminoasă și din acea cruce s-a auzit un glas: „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu!”. După aceste cuvinte, crucea s-a suit la cer și îndată s-a auzit un glas din înălțimea cerului: „Cu semnul acesta pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmașii tăi și pacea Mea va fi cu tine!”. Astfel Neania, ca și Sfântul Apostol Pavel mai demult, prin arătarea Domnului în cale, din prigonitor s-a făcut vas ales al numelui lui Iisus Hristos. Deci, din acea vedenie minunată și din vorbirea cea dulce a Domnului cu el, i s-a umplut inima de negrăită bucurie și de veselie duhovnicească.
Semnele timpului arată că, dacă e vreme caldă în această zi, iarna va fi lungă şi cu multă zăpadă. De e ger, va fi moină. Dacă ciorile se adună în stoluri, va ninge, iar dacă se așează pe pământ, vremea se va încălzi.
Este important să știm că în natură au avut loc mari schimbări climaterice și unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com