În prima sâmbătă din luna noiembrie, în Biserica Ortodoxă se face pomenirea morților. Anul acesta ea a căzut la 5 noiembrie. În fiecare an, Biserica Ortodoxă face trei mari pomeniri pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă: moşii de vară, de toamnă şi de iarnă. În aceste zile, la biserică se citeşte sfânta liturghie şi slujba parastasului, fiind pomeniţi adormiţii, după care oamenii merg acasă şi la morminte şi împart bucate pentru sufletul răposaţilor. De ziua moșilor de toamnă, este bine să ne rugăm pentru cei care nu mai sunt printre noi așa cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Să ne rugăm pentru cei morți, iar dacă cel mort este păcătos, să i se dezlege păcatele; iar dacă este un drept, să câștige prinos de plată și să mijlocească la Dumnezeu pentru noi”.
Această tradiţie este respectată şi de creştinii ortodocşi, care se conduc după calendarul bisericesc pe stil vechi. În Ucraina, bunăoară, Sâmbăta moşilor de toamnă, anul acesta – la 5 noiembrie, este cea din preajma praznicului Sfântului Dumitru, marcat pe stil vechi la 8 noiembrie.
La 5 noiembrie pe stil vechi este cinstit Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului. Deși nu era dintre cei 12 Apostoli, Iacob a crezut în Hristos, iar după Învierea Sa Iisus i S-a arătat lui în chip deosebit (1 Corinteni 15, 7). Tradiția arată că Însuși Domnul, cu acest prilej, l-a rânduit arhipăstor al credincioșilor din Ierusalim și i-a descoperit tainele slujirii liturgice creștine.
Ca arhipăstor al creştinilor din Ierusalim şi rudă a Domnului, Sfântul Iacob era mult iubit de popor şi slăvit pentru evlavia şi viaţa lui aspră. De aceea, i se îngăduia să se roage în templu alături de preoți. Între creştini, Sfântul Iacob era socotit unul din stâlpii Bisericii (Galateni 2, 9). La Sinodul Apostolic de la Ierusalim, din anul 50 (Faptele Apostolilor, 15), mulţumită înţelepciunii lui, s-a hotărât ca păgânii, care aveau să se întoarcă la Dumnezeu şi să creadă în Hristos, să nu fie siliţi să păzească legea lui Moise. De la Sfântul Iacob ne-a rămas o epistolă, care se află în Noul Testament, plină de învăţături înţelepte, despre cum să ducem o viaţă sfântă. Ne-a mai rămas sub numele lui şi o Sfântă Liturghie, care s-a slujit în Patriarhia Ierusalimului veacuri de-a rândul şi care se săvârşeşte şi în prezent în unele Biserici Ortodoxe. În anul 62, Sfântul Iacob a pătimit moarte de mucenic, fiind aruncat de pe aripa templului din Ierusalim şi ucis cu pietre, pentru credinţa lui în Hristos, pe când se ruga, ca şi Domnul, pentru ucigaşii săi.
În timpurile mai vechi, când iernile erau timpurii, în ziua lui Iacob cădea prima zăpadă sau ploua cu grindină. Gospodinele găteau bucate, folosind mierea, iar gospodarii pregăteau lemne pentru iarnă. În popor Sfântul Iacob este considerat ocrotitorul muncii fizice grele a bărbaţilor.
Ploaia din această zi e semn bun – de recolte bogate în anul care vine. Dacă în această zi a nins, adevărata iarnă va veni după 22 noiembrie. Dacă a căzut multă zăpadă, iarna va fi caldă, dar îndelungată. Dacă de pe mesteacăn s-au scuturat toate frunzele, iarna va fi timpurie.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com