La început de Cireşar, poetul cernăuţean Ilie Tudor Zegrea şi-a marcat ziua de naştere. Apreciat în întregul areal spiritual românesc, Ilie Tudor Zegrea este, după cum remarcă istoricul literar din România, Mihail Iordache, „cea mai împlinită voce lirică a Bucovinei de dincolo şi unul dintre talentele autentice pe care provinciile de peste graniţe le-au dăruit literaturii române”.
Ilie Tudor ZEGREA
LECŢIA DE CALIGRAFIE
Oho,
Cum trebuia să lunece peniţa pe hârtie
Şi cum trebuia rotunjită fiecare literă, măi Ilie…
Şi fiecare cuvânt avea o mireasmă deosebită
Răscolindu-mi tăcerea tăcută, neprihănită…
Vântul întorcea în grabă filele calendarului, scrise,
Troienite cu păreri de rău, cu (sin)ucisele noastre vise
Şi stoluri de îngeri tot numărau zilele, pe apucate,
Găsindu-le aceleaşi cusururi şi mereu întristate,
Înstrăinate şi fără nici o scăpare,
Fiecare cu siberia sa, cercetată la lumânare,
Până ajungea statuie, istorie de două parale,
Racordată la viaţă şi moarte, în părţi egale.
Şi tocmai când am atins perfecţiunea, se pare,
Fiind chemat la rampă, în aplauze şi reflectoare,
Constat că retranscrierea numelui, chiar la infinit, pe o filă,
Nu-ţi poate schimba viaţa, din poruncă sau milă.
Iar lecţia, însuşită atât de stăruitor, de caligrafie,
Este timpul nostru surpat sub zădărnicie,
Şi toate de împlinesc, şi se repetă şi azi mereu
Din caierul zilelor, tors cu grijă de Dumnezeu…
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com