Anul 1597. A decedat la nord de Arhipelagul Novaia Zemlia, exploratorul olandez Willem Barentz, pionier al navigaţiei în Oceanul Îngheţat de Nord.
Anul 1989. A murit Traian Dorz, poet creştin român şi fost deţinut politic care a executat peste şaisprezece ani de închisoare în temniţele comuniste. Traian Dorz (1914-1989) a fost urmaşul şi continuatorul lucrării duhovniceşti a părintelui Iosif Trifa de la Sibiu, iniţiatorul mişcării spirituale ortodoxe „Oastea Domnului”.
Anul 1991. Berlinul devine capitala Germaniei reunificate. După căderea Zidului Berlinului în 1989 şi reunificarea Germaniei, în 1990 Bundestagul (Parlamentul) german a decis să dea din nou Berlinului statutul de capitala a tarii. Palatul Reichstag, ars de către nazişti în 1933 si distrus în mare parte de bombardamentele aliate şi de asaltul Armatei Roşii în cel de-al Doilea Război Mondial a fost renovat şi găzduieşte Bundestagul, începând cu anul 1999.
Anul 1992. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea ca sfinţi a voievodului Constantin Brâncoveanu şi a copiilor lui, precum şi a binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare, prăznuit la 2 iulie.
Anul 1995. A murit, la Paris, scriitorul Emil Cioran, eseist şi filosof român, unul dintre cei mai originali oameni de cultura contemporani. Emil Cioran (1911-1995) a început la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti, unde a fost coleg cu Constantin Noica şi Mircea Eliade şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. În 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages. În 1938 a primit o bursă din partea statului francez şi s-a stabilit apoi la Paris, unde a continuat să scrie în limba franceză. Prima sa carte întitulată „Pe culmile disperării”, apare în 1934 în România şi este distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv i-au apărut „Cartea amăgirilor” (1935), „Schimbarea la faţă a României” (1936), „Lacrimi şi Sfinţi” (1937). Cel de-al doilea volum, „Schimbarea la faţă a României” l-a autocenzurat în ediţia a doua, apărută la începutul anilor 90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, „pretenţioase şi stupide”.
Anul acesta, la 20 iunie creştinii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc marele praznic Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea), la români fiind numit Rusaliile. Sărbătoarea Rusaliilor constituie cea mai veche sărbătoare creştini împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli. Marii predicatori din secolele IV şi V au lăsat o mulţime de panegirice în cinstea acestei sărbători, iar în a doua jumătate a secolului IV, pelerina apuseană Egeria descrie modul cum era sărbătorită pe atunci la Ierusalim. Până la sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a Înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfanţului Duh, aşa cum o descrie, de altfel, încă din prima jumătate a secolului IV, Eusebiu al Cezareii. Însă sărbătoarea aceasta a fost fixată, de pe la 400 înainte, în ziua a 40-a după Paşti, cum este sărbătorită până astăzi, Cincizecimea rămânând numai ca Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh.
La 20 iunie este marcată Ziua mondială a refugiatului, instituită potrivit Rezoluţiei Adunării Generale a ONU din 4 decembrie 2000. De asemenea este sărbătorită Ziua tatălui.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com