Este foarte greu să scrii despre ziua de naştere a celei mai scumpe fiinţe, care nu demult a plecat la cele veşnice. Astăzi, mama noastră, Victoria, ar fi împlinit 91 de ani. De trei ani nu mai este printre noi, a părăsit valea plângerii tot în luna iulie…
Ziua mamei ne înseninează sufletele cu lumina ce vine de la ea, din cer. Şi dacă numărul anilor vieţii ei nu mai creşte, el rămânând constant între cele două date fixe – data naşterii şi data morţii, ziua apariţiei ei pe lume rămâne sfântă pentru cei, cărora ea le-a dat viaţă, i-a crescut şi i-a îndrumat.
Astăzi, vorbind cu profundă recunoştinţă despre mama, mă închin în faţa întregii generaţii a ei. Au copilărit în anii grei de foamete, tinereţea şi-au petrecut-o la muncile câmpului, la fermele colhozului, munci pentru care primeau o plată mai mult simbolică. Munca istovitoare din zori şi până noaptea, pe lanurile de sfeclă şi porumb, pe arie, le-a zdruncinat sănătatea şi le-a „dăruit”, la ieşire la pensie, un buchet întreg de boli. Acestea sunt mamele noastre ostenite, dar ferme în visul lor de a-şi vedea odraslele fericite, cerându-i Domnului să le dea o viaţă mai uşoară. Este visul mamei din toate timpurile.
Ziua mamei… fără mama se deosebeşte de toate celelalte zile, când veneam la ea cu flori şi cadouri şi ea ne blagoslovea cu o lacrimă prelinsă din colţul ochilor. Însă mama nu lipseşte. Este alături de noi şi la bine, şi la rău. Simţim cum razele de lumină, care se aseamănă cu privirea din ochii ei blajini, ne urmăresc, ne încălzesc inima, spunându-ne prin tăcerea uluitoare adevărul evanghelic – făcătorii de bine vor moşteni raiul.
Vasile CARLAŞCIUC
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com