Anul 754. Sfârşitul Sinodului convocat de Constantin al V-lea (început la 10 februarie). A fost condamnat cultul icoanelor şi s-a hotărât distrugerea acestora (mişcarea iconoclastă).
Constantin al V-lea (718 – 14 septembrie, 775), a fost împărat bizantin între 741 și 775 (cu întrerupere 741 – 743), fiul lui Leon III. Între 10 februarie și 8 august 754, Constantin a ținut un sinod iconoclast la Hieria, pe malul răsăritean al Bosforului lângă Calcedon. Constantin avea nevoie ca programul său iconoclast să fie aprobat de un sinod bisericesc și nu de o adunare imperială, cum procedase împăratul Leon al III-lea, tatăl sau. La sinod au participat 338 de episcopi, un număr record, și s-a hotărât ca el să fie considerat ecumenic. Ultima ședință, la care a fost prezent și împăratul, a avut loc în palatul Vlaherne din Constantinopol. Documentele privind desfășurarea lucrărilor au fost distruse în perioada când s-a restabilit cultul icoanelor, dar s-au păstrat concluziile dogmatice sintetizate într-un horos (definiție dogmatică), combătute mai târziu la Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787. Multe icoane au fost distruse și mulți preoți executați. O răscoală a preoților (766) a fost înfrântă, rezultând cu mulți adoratori ai icoanelor fiind exilați și orbiți.
Anul 1826. Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, hotărăşte ridicarea Catedralei mitropolitane de la Iaşi, unde, din anul 1889, se află racla cu cinstitele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Paraschiva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România. Catedrala Mitropolitană a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice.
Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu. Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta.
Anul 1834. La Putila s-a născut Iuri Fedkovyci, scriitor, folclorist, dramaturg din Bucovina. Iuri Fedkovyci (1834-1888) a fost redactor la ziarul „Bucovina”, autorul „Abecedarului ucrainean”. Unele creaţii poetice de Iuri Fedkovyci au fost traduse în limba română de poeţii cernăuţeni Vasile Leviţchi şi Mircea Lutic. La Cernăuţi funcţionează Muzeul literar „Iuri Fedkovyci”, scriitorului i-a fost ridicat un monument, numele lui îl poartă Universitatea Naţională şi o stradă din oraş.
Anul 1917. Începe Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917) A Treia Bătălie de la Oituz a fost o confruntare militară complexă desfășurată între armata română, sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.
Bătălia a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului. Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren – de mică amploare – a inamicului.
Anul 1940. Prin ordinul NKVD al Uniunii Sovietice cu nr. 00961, s-a creat NKVD-ul RSS Moldoveneşti, la conducerea căruia a fost numit Nikolai Sazîkin. Extinderea atribuţiilor NKVD -ului (Comisariatul Poporului al Afacerilor Interne) sovietic asupra Basarabiei ocupate de Uniunea Sovietică (28 iunie 1940) s-a făcut imediat după crearea la 2 august 1940 a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești prin unirea Basarabiei cu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria).
Anul 1945. URSS a declarat război Japoniei. Armata Roşie a ocupat Manciuria, Coreea de Nord şi Sahalinul. La 26 iulie 1945, la Potsdam, conducătorii Marii Britanii, SUA şi Chinei au dat o Declaraţie, sau Proclamaţie, prin care somau Japonia să capituleze necondiţionat. Documentul avertiza Japonia că „forţele aliate erau gata să dea lovitura decisivă”. Faptul că Proclamaţia nu era semnată şi de URSS a nutrit încă speranţa la Tokyo într-o posibilă mediere din partea acesteia. Guvernul japonez nu a răspuns aliaţilor, premierul Suzuki recomandând să se ignore Proclamaţia. Guvernul nipon a tergiversat răspunsul cerut de guvernele semnatare, facilitând lansarea celor două bombe atomice şi intrarea URSS în război.
Anul 1945. La Londra se semnează un acord între marile puteri aliate privind urmărirea şi pedepsirea criminalilor de război nazişti în cadrul unui Tribunal militar internaţional. La 2 noiembrie 1945, tribunalul şi-a început lucrările la Nürnberg. Lucrările Tribunalului Militar Internaţional au durat până la 1 octombrie 1946, când acesta a pronunţat verdictul. Tribunalul Militar Internaţional i-a condamnat la moarte pe Göring, von Ribbentrop, Keitel, Kaltenbrunner, Rosenberg, Franck, Frick, Streicher, Sauckel, Jodl, Seyss-Inquart şi Borman (acesta din urmă, în contumacie). La 15 octombrie 1946 Göring s-a sinucis în închisoare. Toţi ceilalţi au fost executaţi prin spânzurare a doua zi, la 16 octombrie 1946. Amiralul K. Dönitz a fost condamnat la 10 ani închisoare, amiralul Raeder şi Hess la închisoare pe viaţă, Baldur von Schirach la 20 de ani, Speer la 20 de ani şi Constantin von Neurath la 15 ani.
Anul 1946. România a fost invitată oficial, să participe la Conferinţa de pace de la Paris. În rezultatul conferinţei, România, datorită contribuției sale militare de partea Aliaților după 23 august 1944, a primit înapoi Transilvania de Nord transferată de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena, dar a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa în favoarea Uniunii Sovietice, şi Dobrogea de Sud în favoarea Bulgariei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com