La 27 septembrie, distinsul poet şi activist public, Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, şi-a marcat cea de a 76-ea zi de naştere. Deşi nu e dată rotundă, însă prietenii, activiştii societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinutul nostru mioritic i-au creat o mică, dar sinceră sărbătoare.
Regretatul poet Mircea Lutic repeta fraza, că unul singur, Vasile Tărâţeanu, deseori face mai mult decât instituţii întregi. Comunitatea românească din nordul Bucovinei niciodată n-a fost lipsită de oameni cu energie spirituală colosală, care prin fapte şi-au demonstrat devotamentul şi marea iubire de neam. În perioada de la finele secolului al XX-lea – începutul secolului al XXI-lea acest rol a fost pregătit pentru Vasile Tărâţeanu. Academicianul Mihai Cimpoi a accentuat: „Cu sufletul mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâţeanu este veşnicul pelerin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului cultural românesc-bucovinean şi unui recitativ poetic al înstrăinării în maniera Goga sau folcloric-eminesciană. El scoate versul de-a dreptul din sufletul său înstrăinat, fără dichisuri şi zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la sunetele amar-dulcei Bucovine”.
„Pelerinul romantic” Vasile Tărâţeanu a devenit o adevărată legendă, cel care caută să promoveze, şi nu fără succes, în întregul areal românesc talentele româneşti din actuala regiune Cernăuţi, totul ce este de valoare în acest ţinut, consfinţit cu paşii săi de tânărul Eminescu. Dar, mai întâi de toate, Vasile Tărâţeanu este un poet profund.
Alter ego
Eu şi tu – aceeaşi toamnă
o încălzim acum în doi.
Tristă-i frunza în zăvoi
când cu aur ne înseamnă.
Eu şi tu şi-ades cu noi
se mai află încă-o doamnă,
care vine şi ne-ndeamnă
la-mpăcare pe-amândoi.
Eu şi tu… Ciudată lume
într-o singură făptură,
sub acelaşi vechi destin.
Împărţind acelaşi nume:
unul – parcă-i ars de ură,
celălalt – de iubire-i plin.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com