Anul 331 î.e.n. Alexandru cel Mare în învinge pe Darius al III-lea al Persiei în bătălia de la Gaugamela.
Anul 1855. A apărut, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, publicaţia „Steaua Dunării”, jurnal politic, literar şi comercial. A fost principalul organ de presa unionist în jurul căruia s-au grupat cei mai activi partizani ai Unirii Principatelor Române. A apărut la Iaşi între octombrie 1855 – septembrie 1856, după care a fost închis din cauza suspendării legii presei. Publicarea sa este reluată în străinătate între decembrie 1856 şi mai 1858, apărând în limba franceză, la Bruxelles, sub numele „L’Étoile du Danube”. Reapare la Iaşi din noiembrie 1858 până în noiembrie 1860. De la 2 ianuarie 1859 fuzionează cu „Zimbrul şi Vulturul” şi apare sub titlul „Steoa Dunărei. Zimbrulu şi Vulturulu”. Redactorii ambelor ziare au publicat atunci un program politic unionist explicit. Scris cu alfabetul tranziţional, era un „jurnal politic, literar şi comercial” care apărea de trei ori pe săptămână şi milita puternic pentru Unirea Principatelor, pentru autonomia lor şi pentru reforme democratice. În literatură, promova ideile preluate de la Dacia literară, axată pe o literatura naţională, inspirată din tradiţiile poporului. Printre cei care au participat la redactarea ziarului au mai fost şi Vasile Alexandrescu-Urechea, Vasile Mălinescu şi Iancu M. Codrescu. Au colaborat redactori precum Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu, C.A. Rosetti, Gheorghe Sion, etc. În 1897 se reia publicarea ziarului cu acelaşi nume (cu subtitlul: „ziar fondat în anul 1855 de Mihail Kogălniceanu”), care apare până în 1899 şi mai apoi în 1907.
Anul 1875. Scriitorul român moldovean Ion Creangă (1837-1889) a debutat în revista „Convorbiri literare” cu basmul “Soacra cu trei nurori”. Este considerat unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”.
Anul 1892. A murit George Sion poet, memorialist şi traducător român. George Sion s-a născut în 1822, la Mamorniţa, Ţinutul Herţei. În 1848 George Sion a luat parte activă la mișcarea revoluționară din Moldova, de aceea a fost exilat. După multe peripeții Gheorghe Sion reușește cu ajutorul prietenilor săi să treacă în Muntenia, de unde pe valea Buzăului, prin munți, trece în Transilvania la Brașov. Fiind în Transilvania, participă la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din 3/15 mai 1848, apoi a trecut în Bucovina, unde a cunoscut familia Hurmuzachi. Hurmuzăcheștii i-au primit cu multă dragoste pe emigranții moldoveni, la moșia lor Cernauca. Reîntorcându-se la Iași, G. Sion a luat parte la toate mișcările unioniste care au dus la Unirea principatelor. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Temele din poezia sa sunt cele comune în lirica epocii: patriotismul, refuzul opresiunii, satira venalității, a abuzurilor etc. .
Anul 1924. Biserica Ortodoxă Română a adoptat Calendarul gregorian. Calendarul gregorian a fost introdus în uzul BOR de primatul ei, Mitropolitul Miron Cristea, fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă. Această măsură nu a fost adoptată de toate bisericile ortodoxe răsăritene. În loc de aceasta, în mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit care tăia 13 zile ale acelui an și adopta o nouă regulă pentru anii bisecți care făcea ca să nu fie nici o diferență între cele două calendare până în anul 2800. Bisericile ortodoxe din Grecia, Bulgaria, România, Polonia și altele din zona est-mediteraniană (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Cipru) au adoptat calendarul iulian revizuit. Aceste biserici, care folosesc noul calendar, vor sărbători Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului gregorian până în anul 2800. Bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia, Ierusalim și câțiva episcopi din Grecia nu au acceptat calendarul iulian revizuit și vor continua să sărbătorească Nașterea lui Cristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian – 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100.
La 1 octombrie în fiecare an se celebrează Ziua internațională a muzicii. Propunerea pentru a dedica o zi muzicii a fost făcută de renumitul violonist și muzicolog Yehudi Menuhin și de Boris Yarustowski, președintele și vicepreședintele Consiliului Internațional al Muzicii al UNESCO (fondat în 1949), care au semnat o scrisoare, în acest sens, la 30 noiembrie 1974, adresată tuturor membrilor acestuia. Prima zi internațională a muzicii, organizată de către Consiliul Internațional al Muzicii, a avut loc pe 1 octombrie 1975, potrivit Rezoluției celei de-a 15-a Adunare Generală de la Lausanne, din 1973.
La 1 octombrie este marcată Ziua internaţională a persoanelor vârstnice. Potrivit datelor specialiştilor, în prezent în lume sunt circa 700 milioane de oameni, care au depăşit vârsta de 60 de ani. Se presupune că până în anul 2050 din această categorie vor face parte circa 2 miliarde de persoane, care vor constitui 20 la sută din populaţia globului. Această atestă că persoanelor de vârstă înaintată trebuie să li se acorde o atenţie deosebiră.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com