La 21 decembrie 1883 a văzut lumina tiparului volumul „Poezii” de Mihai Eminescu, singurul tipărit în timpul vieţii poetului. Volumul, prefaţat de Titu Maiorescu, conţine 64 de poezii.
Volumul cu portretul autorului a apărut pe 21 decembrie 1883 la editura „Socec”. 26 din poeziile incluse în volum au fost publicate de-a lungul unui deceniu în revista Societăţii „Junimea” – „Convorbiri Literare”.
Cartea a fost plănuită timp îndelungat de către autor, sub presiunea insistenţelor amicilor săi literari. Iniţial, volumul s-ar fi numit „Lumină de lună”. Se spune că Mihai Eminescu a lăsat în grabă manuscrisele volumului, în ordinea dorită, ce urmau să fie tipărite, însă s-au ivit probleme de sănătate, care au determinat întreruperea legăturii cu editura.
Criticul şi istoricul literar, Titu Maiorescu, care era foarte apropiat poetului, s-a angajat să fie editorul volumului, fără acordul autorului. Astfel, editarea unei cărţi semnate de Mihai Eminescu se anunţa încă din vara anului 1883, în „Convorbiri Literare”. Manuscrisele poeziilor au fost recuperate de către editor şi modificate în anumite locuri.
Manuscrisul a fost trimis spre tipărire în decembrie 1883, imediat după ce editorul a finalizat prefaţa ediţiei întâi. Volumul s-a distribuit în librăriile editurii „Socec”. Lansarea a avut loc pe data de 21 decembrie 1883, cu toate că pe pagina de titlu figurează anul 1884.
Cartea a fost gândită în aşa fel, încât să apară de Crăciun, cu scopul de a-i face o surpriză autorului, ştiind că proiectul iniţial luase sfârşit pe neaşteptate. Din nefericire, Mihai Eminescu nu a fost impresionat de volum. A rămas chiar iritat, aruncându-l pe podea.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com