Regizoarea cernauţeana, Ludmyla Skripka, a plecat la Botoşani să pună în scenă cu trupa teatrală de acolo o piesă a unui autor american şi l-a descoperit pe Ion Luca Caragiale, conside-rându-l un dramaturg de talie universală.
în preajma Festivalului de comedie „Aplauzele de aur ale Bucovinei”, care se va desfăşura la Teatrul muzical-dramatic „O. Kobylianska” din Cernăuţi, corespondentul nostru nu întâmplător i-a solicitat un interviu redactomlui literar şi regizo-rului, Ludmyla Skripka. La Festival, ca de obicei, va participa şi Teatrul „Miliai Eminescu” din Botoşani cu spectacolul „Tu eşti Dumnezeul meu”, spectacol regizat anume de Ludmyla Skripka. Publicul spectator din România a numit acest spectacol uluitor, astfel dând cea mai înaltă apreciere şi măiestriei regizoarei ucrainene. Acum a venit rândul ca spectacolul să culeagă „aplauzele de aur” ale bucovinenilor.
— Doamnă Ludmyla, între teatrele din Cernăuţi şi Botoşani există relaţii de colaborare de mai multă vreme. Consider că o pagină nouă a fost scrisă în primăvara anului curent, când Dumneavoastră, împreună cu actorii bo-toşăneni, aţi pus în scenă piesa „Tu eşti Dumnezeul meu”. De ce aţi ales această piesă şi cum a fost primită ea de actorii din România?
— Piesa a fost aleasă împreună cu administraţia Teatrului „Miliai Eminescu” din Botoşani din mai multe piese propuse. Ne-am oprit la piesa „Tu eşti Dumnezeul meu”. Când am venit la Botoşani cu textul piesei (tradus în română de ziaristul Marin Glierman), actorii au luat cunoştinţă de el şi le-a plăcut piesa. Şi ne-am apucat de lucru. Mi-a fost foarte interesant să lucrez la Botoşani şi, totodată, complicat, deoarece nu cunosc limba română.
Alături de mine am avut permanent un translator. Dar cu cât mai mult lucram cu actorii români, cu atât mai bine îi înţelegeam. Cunoscând foarte bine textul în ucraineană, înţelegeam ce şi cum vorbesc actorii. Astfel, încetul cu încetul am învăţat câte ceva în limba română. înţelegeam ce vor de la mine actorii, adresându-se în română. Puteam câte ceva să le explic şi prin cuvinte româneşti. O astfel de practică a fost foarte utilă. Mi-a fost plăcut să lucrez într-un teatru românesc, cu actori români. Teatrul românesc se deosebeşte de cel ucrainean. El are tradiţiile sale. Ne uneşte ceea ce este principalul în teatru — actorii şi sufletul actorilor.
Premiera spectacolului s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, creată de spectatorii din Botoşani. Ne-am despărţit ca nişte mde.
— Teatrul mai înseamnă şi gesturile, mimica, sentimentele actorilor, mişcarea scenică… Ca regizoare, ce puteţi spune despre actorii români?
— Actorii români, în genere, simt foarte bine pregătiţi. Foarte uşor înţeleg ce le cere regizorul şi tind să îndeplinească maximul. Mi-a plăcut aceasta, mi-a plăcut îndeosebi disciplina actorilor. Veneau întotdeauna la serviciu cu intenţia de a realiza cât mai mult din ceea ce le cerea regizorul. Ei au încredere mare în regizor. Şi pentru însuşi regizorul aceasta este foarte important. El vine la teatru, ştiind că actorii îl înţeleg şi-l susţin.
— Gesturile, mimica apar ceva mai târziu, când actorul deja înţelege bine personajul, chipul căruia el îl redă de pe scenă. Iar această piesă a fost destul de complicată, deoarece personajul principal este iui câine. O actriţă joacă rolul câinelui, este iui rol foarte greu, căci oamenii simt impuşi să înţeleagă comportarea acestui animal. Cum arătăm noi, oamenii, în ochii animalului. Este o piesă foarte interesantă. Cred că spectatorii din Cernăuţi, care vor veni la acest spectacol al Teatrului din Botoşani, pus în scena noastră, în cadrul Festivalului , Aplauzele de aur ale Bucovinei”, vor primi o mare satisfacţie şi delectare estetică.
— Cum a fost apreciat spectacolul de publicul de la Botoşani, de critica teatrală?
— Aprecierile simt foarte bune. La premieră sala a fost arhiplină. Pentru mine a fost importantă reacţia spectatorilor. După ce-au trecut primele chici minute din spectacol am observat să spectatorii simt captivaţi de ceea ce se întâmplă pe scenă: ei ba râd, ba aplaudă, ba lăcrimează…
— Teatrul „Mihai Eminescu” de la Botoşani nu pentru prima dată participă la Festivalul de comedie „Aplauzele de aur ale Bucovinei”. De ce de data aceasta el vine cu spectacolul „Tu eşti Dumnezeul meu”, regia fiind a Dumneavoastră?
— Dorim să le arătăm spectatorilor cemăuţeni un spectacol neobişnuit, unde regizoml este ucrainean, autorul piesei — american, iar actorii -români. S-a primit ceva interesant. Spectatorul când râde din tot sufletul, când plânge… Este o comedie care îţi aduce multă satisfacţie. Cred că majoritatea care vor privi spectacolul, după căderea cortinei îşi vor pune întrebarea: dar care este atitudinea mea faţă de animale? Ieşind din teatru vor privi cu alţi ochi la animalele din jurul nostru.
— Doamna Ludmyla, este primul spectacol regizat de Dvs. în România. în această privinţă aveţi şi alte planuri pe viitor?
— Mi-a fost foarte plăcut să lucrez la Botoşani. Acolo am găsit adevăraţi prieteni, bunăoară, acto-ml Gheorghe Fmnză, coreografi.il Victoria Buciui, specialist de un înalt nivel profesional. Şi actorii, antrenaţi la spectacol, mi-au devenit prieteni. M-arn simţit ca într-o familie. După premieră am auzit vorbindu-se că voi fi invitată la Botoşani pentru montarea altor spectacole.
— Autorul piesei este american. Dar nu aţi dori, în viitor, să regizaţi în România un spectacol din dramaturgia ucraineană?
— Dramaturgia clasică ucraineană aproape că nu e cunoscută în România. Ea se deosebeşte, dar am putea alege o piesă care ar aborda aceleaşi probleme cu care se confruntă societatea românească, hi România rn-ar interesa dramaturgia clasică română. Acolo l-am descoperit pe Ion Luca Caragiale. Vreau să spun că este un geniu al dramaturgiei. Visez să piui iui spectacol după o piesă de Caragiale.
— Dar în Ucraina aţi regiza un spectacol după Caragiale?
— Cu mare plăcere, dar mai întâi trebuie să-l citesc pe Garagiale în una din limbile pe care le cunosc — ucraineană sau msă. Apare întrebarea: de ce trebuie un regizor străin să pună în scena din România un spectacol după Caragiale? Ar fi o nouă tratare a operei acestui mare dramaturg de talie europeană.
— Iar acum, la Cernăuţi, sunteţi în aşteptarea trupei teatrale de la Botoşani, care va participa cu spectacolul „Tu eşti Dumnezeul meu” la Festivalul „Aplauzele de aur ale Bucovinei”.
— Da, şi garantez că spectatorii noştri, dornici de spectacole în limba română, vor primi o satisfacţie nemaipomenită.
Vasile Carlașciuc