Într-un miez de vară, în anii 90, l-am întâlnit pe distinsul profesor şi lingvist Stanislav Semcinski la Ambasada României din Kiev. Era foarte entuziasmat, căci primise titlul de Doctor honoris causa al Universităţii din Cluj. În drum spre corpul central al Universităţii kievene, unde funcţiona ca şef al Catedrei de lingvistică generală, mi-a povestit cum a organizat pentru studenţi un cerc de învăţare a limbii române şi despre unii discipoli de-ai săi, autori de studii despre literatura şi cultura română, de traduceri din operele de referinţă ale scrisului românesc, printre primii numindu-i pe Viktor Baranov, poet şi traducător, şi Serghii Lucikanin, titular la aceeaşi catedră.
După plecare la cele veșnice a distinsului lingvist și prieten fidel al limbii române, cercul iniţiat de el a fost condus de Serghii Lucikanin.
— Doritori de a studia limba română sunt tot mai puţini, dar cred că este un fenomen temporar, îmi spune pe o notă optimistă profesorul universitar Serghii Lucikanin. Iată, aici, la catedră, cu sârguinţa regretatului Stanislav Semcinski a fost adunată o adevărată bibliotecă de cărţi în limba română.
La Kiev, ca şi în toate locurile de pe glob, unde există comunitate şi diasporă românească, la 31 august este marcată Ziua limbii române.
La festivităţile din anul acesta a fost recitată poezia „Limba noastră” de Alexei Mateevici în traducere ucraineană. Traducerea a fost realizată de poeta Olga Straşenko. Scrisă în apărarea limbii române, poezia fiu Mateevici a devenit un adevărat imn pentru oamenii de diferite etnii care ţin mult la graiul său matern, conchide Serghii Lucikanin, un ucrainean care a îndrăgit limba lui Eminescu şi-i îndeamnă pe alţii să procedeze la fel.