În ziua de 3 martie 1941, Gheorghe al lui Alexandru Dumitraşchevici, născut la 1914, şi Ion al lui Leontie Dumitraşchevici, născut la 1912; ambii din satul Ciudei, fostul raion Storojineţ, vor fi arestaţi de către grănicerii sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS. Pe data de 21 mai, acelaşi an, Tribunalul Militar al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îi condamnă pe aceşti doi muncitori la câte 10 ani de detenţie fiecare „pentru trădarea patriei”. În prima zi de Prier, în lagărul bolşevic de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, a murit românul Gheorghe Dumitraşchevici. Ruda lor, Domnica a lui Ion Dumitraşchevici, care a venit pe lume la 1915, conform hotărârii „troicei operative” a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS, va apuca drumul suferinţelor spre stepele pustii ale Kazahstanului.
Pe data de 2 aprilie 1942, în straşnica închisoare nr. 2 din Turinul de Jos, regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, s-a stins din viaţă Gheorghe al lui Alexandru Moţoc, născut la 1911, în localitatea Pătrăuţii de Sus din Bucovina. Ţăranul, fiind inclus de către „eliberatori” în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, a fost arestat de către reprezentanţii autorităţilor staliniste în ziua de 25 iunie 1941. Nevinovatul s-a înălţat la ceruri rugându-se „să-l cinstească-n praznic gospodarii” din satul său natal.
Ion al lui Alexandru Durnescu a văzut pentru prima dată lumina zilei la 1906, în judeţul Orhei al Basarabiei. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în oraşul Cernăuţi din frumoasa Bucovină. Reprezentanţii Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS îl pun în lanţuri pe data de 22 iunie 1941, când au început operaţiunile militare între România şi fostul imperiu bolşevic. Acuzat de „agitaţie antisovietică”, este transferat în regiunea Sverdlovsk din Federaţia Rusă, unde va închide ochii pentru totdeauna la 2 aprilie 1942. Şi-a găsit sfârşitul vieţii sale în groaznica închisoare nr. 2 din Turinul de Jos. Atunci, în Ţara Fagilor, a răsunat „un bocet de bucium prelung”.
A doua zi, 3 aprilie 1942, tot în regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, a trecut la cele veşnice ţăranul Andrei al lui Vasile Gaşciuc, născut la 1909, în satul Molodova (Molodove) din fostul judeţ Hotin al Basarabiei. A nimerit în mâinile grănicerilor sovietici din Detaşamentul nr.97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS pe data de 28 decembrie 1940, fiind acuzat de faptul că a trecut ilegal hotarul instalat de bolşevici la finele cireşarului istoric.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti