La 31 mai a anului 1279 î.e.n. Ramses al II-lea (cel Mare) a urcat pe tronul Egiptului. Ramses al II-lea a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic.
La 31 mai (în unele surse figurează data de 13 mai) 1814, la Chișinău, gubernia Basarabia de atunci, are loc deschiderea festivă a Tipografiei Eparhiale, un eveniment cultural deosebit în istoria acestui ținut, proaspăt anexat la Imperiul Rus. Tipografia Mitropoliei Chişinăului şi Hotinului a fost înființată la Chișinău la inițiativa Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. De sub teascurile acestei tipografii a ieşit o serie întreagă de cărţi didactice şi religioase (unele traduse din rusă) sub îngrijirea mitropolitului. Între anii 1815 şi 1820 au văzut lumina tiparului nu mai puţin de 19.320 de diverse cărţi bisericeşti în limba română. După anexarea cu forţa de către Rusia, în mai 1812, a Moldovei dintre Prut şi Nistru, aici a fost organizată Eparhia Chişinăului şi Hotinului. Mitropolit a fost numit eminentul cărturar şi promotor al culturii, Gavriil Bănulescu-Bodoni. Până la 1812 bisericile basarabene se foloseau de cărţile tipărite la Iaşi, Mănăstirea Neamţului sau în alte centre tipografice din Ţările Române. În anul 1813, la Chişinău, a fost deschis Seminarul Teologic. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost cel care a dat Bisericii basarabene o direcţie naţională românească. Iniţiativa mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni de a organiza o tipografie în eparhia sa datează din 1813. El a cerut Sinodului încuviinţarea de a aduce şi a pune în funcţiune o tipografie moldovenească, pentru ca bisericile şi schiturile să nu rămână lipsite de cărţi. Primele lucrări bisericești tipărite în noua tipografie, în august 1815, au fost „Liturghier” şi „Molebnic”, însoțite de cuvântul păstoresc al lui Gavriil Bănulescu-Bodoni. Lista tipăriturilor de cărţi religioase ale mitropolitului scoate în evidenţă continuitatea acţiunilor sale de a revizui cele mai importante cărţi. Astfel, în anii următori aici au apărut mai multe cărţi pentru serviciul divin. În 1818 este editată „Scurtă rusască gramatică”, cu tălmăcire în limba română pentru ucenicii Seminarului Chişinăului şi ai altor şcoli din Basarabia cu o anexă a cuvintelor şi a dialogurilor, întrebuinţate frecvent în limbile rusă şi română. În 1819, la Tipografia Exarhicească apare cartea „Minei de obşte”, tradusă de Gavriil Bănulescu-Bodoni, ce urma să completeze lipsa în cele mai necesare cărţi bisericeşti. În 1820 au fost editate „Molitvenicul”, „Apostolul” şi „Evanghelia”. În deceniile următoare s-a editat o bogată literatură didactică. În condiţiile când limba băştinaşilor a fost scoasă din şcoală, din activitatea administrativă, prima tipografie din Chişinău era singurul centru de păstrare a scrisului în limba română. În 1867 în aceeaşi tipografie a început să apară în limba rusă revista „Buletinul Eparhiei Chişinăului”, prima publicaţie periodică din provincie, cu un supliment românesc din anul 1871. În 1883 tipografia a fost închisă
La 31 mai 1919, la Conferinţa de pace de la Paris, reprezentantul României, I. I. C. Brătianu, a pledat pentru principiul egalităţii suverane a statelor şi al neintervenţiei în chestiunile de ordin intern, afirmând că România nu poate subscrie la prevederi care i-ar putea leza suveranitatea. Conferinţa de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Au participat 27 de state, printre care și România. Conferința avea ca scop elaborarea și semnarea tratatelor de pace între statele învingătoare (cu excepția Rusiei, atunci în plin război civil) și cele învinse în Primul Război Mondial.
La 31 mai 1948 s-a născut Svetlana Aleksievici, scriitoare şi jurnalistă din Belarus, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2015. Ea s-a născut în oraşul Ivano-Frankivsk din Ucraina, într-o familie de militari. Tatăl ei a fost belarus, mama – ucraineancă. Cu timpul familia ei s-a mutat cu traiul în Belarus. Svetlana Aleksievici a absolvit Universitatea din Minsk, este autoarea a mai multor cărţi de proză documentară despre tragediile războiului şi catastrofei de la Cernobyl. A semnat peste 20 de scenarii documentare. Pronunţându-se ferm împotriva războiului declanşat de Putin împotriva Ucrainei la 24 februarie 2022, Svetlana Aleksievici a declarat într-un interviu: „Sper că raţiunea va învinge, în pofida faptului că Putin creează impresia omului, care iraţional vorbeşte despre arma nucleară, ameninţă cu ea. Acestea sunt cuvintele unui smintit. Nu poate lumea să depindă de un smintit. Trebuie să facem ceva, toţi politicienii trebuie să facă ceva, oamenii simpli trebuie să facă ceva. Dacă ar ieşi toţi în stradă, ce ar face el cu valiza sa?”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com