La 8 iunie 1862 a fost asasinat întâiul prim-ministru al Guvernului unic după recunoașterea unirii depline a Principatelor Moldovei și Valahiei, Barbu Catargiu. Cunoscutul om politic, Barbu Catargiu, s-a născut la 26 octombrie 1807. La 22 ianuarie 1862 el devine întâiul premier al Guvernului unit al Principatelor Moldovei și Valahiei. După patru luni de aflare în post, la 8 iunie 1862, Barbu Catargiu este asasinat sub clopotnița de pe Dealul Mitropoliei din București. Această „crimă politică perfectă”, după cum o caracterizează istoricul Stelian Neagoe, a rămas neelucidată până în prezent, deși au trecut 160 de ani de atunci.
După încheierea unui discurs virulent, susţinut în Cameră împotriva unei mari adunări convocate pe 11 iunie pe Câmpia Libertăţii, Barbu Catargiu iese din palat pentru a se întoarce la sediul Consiliului de miniştri. În acel moment observă că trăsura îi lipseşte, astfel că prefectul poliţiei capitalei, Nicolae Bibescu, îl invită la el în trăsură pentru a-l însoţi. În momentul când trăsura ajunge sub clopotniţa de la Mitropolie se aude un foc de armă. Primul ministru fusese împuşcat în spate, la baza creierului. Vestea asasinării s-a răspândit în întreg oraşul şi a indignat opinia publică, căci era primul asasinat al unui înalt demnitar al statului.
Cea mai plauzibilă variantă a rămas cea a asasinatului politic, mai ales că ulterior istoricii au putut cerceta felul în care s-a desfăşurat ancheta. În primă fază cazul este înmânat procurorului Desliu, dar mai apoi îi este retras fără nici o explicaţie şi predat altui procuror, pe nume Şoimescu. Acesta opreşte cercetările şi cazul este închis, ba mai mult, dosarul crimei dispare fără urmă. Se pare că cineva dorea ca acest caz să nu fie rezolvat niciodată, iar când Desliu s-a apropiat de unele dovezi, instrumentele de investigaţie i-au fost luate. Cazul a fost închis cu puţin timp înainte ca liderii radicalilor, C. A. Rosetti şi I. C. Brătianu, să fie chemaţi la audieri.
Pornind de la acest fapt, istoricii au analizat şi au ajuns la concluzia că singurul suspect real, unul dintre autorii morali, ar fi fost prefectul capitalei Nicolae Bibescu. Acesta a fost cel care i-a luat cazul lui Desliu, iar declaraţiile sale cu privire la crimă erau cu totul contradictorii. Conform autopsiei, focul a venit din spate, de jos în sus, aşadar asasinul ar fi trebuit să se urce din mers pe treapta trăsurii pentru a trage foc. Era de aşteptat ca Bibescu să poată descrie făptaşul, însă acesta a declarat că se uita în direcţia opusă în momentul producerii crimei.
Cel mai terifiant scenariu, susţinut numai de o parte a istoricilor, afirmă că însuşi Alexandru Ioan Cuza ar fi fost creierul din spatele întregii afaceri. În pofida numeroaselor scenarii şi supoziţii, misterul ce a învăluit această odioasă crimă rămâne în continuare neelucidat.
Barbu Catargiu a încetat din viaţă la vârsta de 54 de ani, fiind înmormântat la conacul de la moşia din Maia, judeţul Dâmboviţa, conform testamentului său.
La 8 iunie 1926 s-a născut la Iași compozitorul român Anatol Vieru, pedagog și teoretician reprezentativ al muzicii românești clasice a secolului al XX-lea. A studiat muzicologia și compoziţia la Paul Constantinescu și Constantin Silvestri. Ulterior și-a continuat studiile la Conservatorul din Moscova (1951–1954) cu muzicianul și compozitorul armean Aram Haciaturian . În 1978 a susținut, în Cluj, teza de doctorat în Muzicologie „De la moduri, spre un model al gândirii muzicale intervalice”. A fost cadru didactic la catedra de Orchestrație și mai târziu la catedra de Compoziție ale Conservatorului din București, unde a parcurs toată ierarhia universitară. A fost invitat să susțină lecții și conferințe la universități din SUA, Canada, Israel, Geneva etc. Anatol Vieru a compus peste 120 de lucrări de toate genurile, între care șapte simfonii: „Oda tăcerii”, „La un cutremur”, „M. Eminescu”, „Exodus”, „Anul soarelui”; opt cvartete pentru coarde; muzică de film: „Când primăvara e fierbinte”, „Ciucurencu”, „Procesul alb”, „Brâncuși la Târgu-Jiu”, „Soarele negru”, „O sută de lei”, „Felix și Otilia”, „Marele singuratic”, „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu”; numeroase concerte și piese de muzică corală, cu sau fără orchestră. A decedat la 8 octombrie 1998, la București.
La 8 iunie 1967 a decedat poeta Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu). Otilia Cazimir (1894-1967) a fost şi traducătoare, publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Otilia Cazimir a debutat în anul 1912 în revista „Viaţa românească”, cu poezie, iar debutul în proză a avut loc în anul 1919 în publicaţia „Însemnări ieşene”. Cel dintâi volum de poezii „Lumini şi umbre” a văzut lumina tiparului în anul 1923. A urmat volumul de versuri „ Fluturi de noapte” (1927), carte premiată de Academia Română şi de comitetul „Femina Vie- Heureuse” de la Paris, cu premiul „Femina”. Otilia Cazimir a colaborat cu mai multe publicaţii.
Între anii 1937 – 1947 a fost inspector al teatrelor din Moldova, iar din anul 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii „Cartea Rusă”, unde stilizează traduceri din literatura rusă şi sovietică. A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă şi sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar ş.a.).
La 8 iunie 2014, în Italia s-a stins din viaţă actriţa italiana de origine româna Veronica Lazăr. Veronica Lazăr (1938-2014) a debutat în filmul lui Bernardo Bertolucci „Ultimul tangou la Paris” (1973), apărând apoi în filmele „Luna” (1979), „Cerul ocrotitor” (1990) şi „Besieged” (1998). Veronica Lazăr este cunoscută mai ales pentru rolul demonicei Mater Tenebrarum din filmul lui Dario Argento „Inferno” (1980). S-a căsătorit cu actorul italian Adolfo Celi în 1966 cu care a avut doi copii: regizorul Leonardo Celi și actrița Alessandra Celi. Ultimul său rol a fost în filmul lui Bertolucci „Eu și tu” (2012).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com