La 15 iunie 1848 a doua Adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat a hotărât înființarea unei armate populare române în frunte cu Eftimie Murgu, introducerea limbii române, recunoașterea naționalității române etc. În anul următor revoluției, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor (la 13 aprilie) cât și noua lege a naționalităților care cuprindea obținerea unor drepturi minimale pentru români, precum și reorganizarea unei legiuni române (28 iulie). Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august și condamnat la moarte pentru „înaltă trădare față de monarhia habsburgică“. Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt din Boemia.
După ce iese din închisoare Eftimie Murgu mai candidează o dată pentru funcția de deputat în Dietă și în 1861 este ales deputat de circumscripția electorală din Moravița, iar în 1865 scrie ultima lucrare intitulată „Despre memorandumul Congresului Sârbesc“, activitatea fiindu-i îngrădită de faptul că închisorile l-au slăbit foarte mult. Ca atare, în 12 mai 1870 trece în cele veșnice acest „om fantastic cu caracter de bronz” pe care l-a dat Banatul.
La 15 iunie 1889 s-a stins din viață genialul poet român Mihai Eminescu. Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici, anii vieţii 1850-1889) este considerat de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Despre Mihai Eminescu, Patriarhul limbii și literaturii române se cuvine a vorbi cu simplitatea firească a gestului prin care îi aprindem o lumânare și-i dăm spre pomenire o cană cu apă, așezate peste un ștergar alb cusut cu margini tricolore. Un ștergar, peste care, din flacăra lumânării să curgă lumina în ostoirea apei, pentru a binecuvânta rugăciunea unui întreg popor care-și mărturisește veșnicia în rostirea simplă a numelui celui ce-a binecuvântat poezia cu geniul său. Cu Mihai Eminescu – „omul deplin al culturii românești” se naște literatura poetică română sub auspiciile geniului lui și forma limbii naționale, care și-a găsit în poet cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, și va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești. Poetul Nichita Stănescu afirma că Eminescu este ,,fondatorul limbii literare și noi toți de la el ne tragem’’, după opinia sa, Eminescu, a fost un mare artist,care a făcut ca „arta să nască în toți”. Poetul nostru național – Mihai Eminescu este o conștiință, de cultură deschisă către români, cu aripile cerului pentru a ne închega eternitatea în slova rugăciunii rostită în eternitatea vremurilor cu viers românesc.
Eminescu a existat și cât timp versul lui o să vămuiască streașina limbii și literaturii române de lacrima cuvântului, noi vom exista sub lumina Luceafărului răstignit peste cerul mioritic într-o singură, dar veșnică eternitate!
La 15 iunie 1941 în localitatea Ciortoria din regiunea Cernăuţi, s-a născut Ivan Mykolaiciuk, vestit actor, regizor şi scenarist ucrainean. Lui Ivan Mykolaiciuk (1941-1987) i s-a acordat post-mortem Premiul Naţional „T. Şevcenko”. S-a produs în 34 de roluri în filme, a scris 9 scenarii şi a regizat două filme. I-au adus slavă rolurile tânărului Taras Şevcenko în filmul „Visul” şi cel al lui Ivan Paliiciuk în filmul „Umbrele strămoşilor uitaţi”. Capodopera cinematografică „Umbrele strămoşilor uitaţi” a obţinut 39 de premii internaţionale şi a fost introdusă în Cartea recordurilor Guinnes.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com