Un destin asemănător a avut şi tânărul ostaş, Corneliu Toporeţ din satul Nesvoia. Când a început războiul, el era deja în rândurile Armatei Ucrainene, unde îşi făcea serviciul pe bază de contract. Şi-a pierdut mama din fragedă copilărie şi a fost crescut de tatăl şi mama vitregă. Era un tânăr foarte cumsecade, bine educat.
– Moartea lui Corneliu a fost un şoc pentru întregul sat, afirmă doamna Aurica Parpauţ, directoarea Şcolii din Nesvoia. El a rămas în memoria profesorilor săi ca un tânăr liniştit, modest, responsabil. Probabil, la fel de responsabil a fost şi la îndeplinirea misiunilor de luptă. Nici până acum nu ne putem împăca cu gândul că războiul seceră cu cruzime atâtea vieţi tinere – floarea unui popor…
(V.K.) „Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com