La 2 octombrie 1442 Iancu (Ioan) de Hunedoara obține o mare victorie împotriva otomanilor, în bătălia de pe râul Ialomița. Astfel, după victoria de lângă Sibiu de la sfârşitul lunii martie a anului 1442 contra turcilor, Ioan de Hunedoara a pătruns cu oastea în Ţara Românească şi a sprijinit urcarea la tron a domnitorului Basarab al II-lea, fiul fostului domnitor Dan al II-lea. Aflând despre această acțiune, sultanul Murad al II-lea a trimis împotriva lui Ioan o armată numeroasă, de peste 80 de mii de ostaşi, poruncind ca Ţara Românească să fie transformată în paşalâc, iar Transilvania să fie prădată. Pentru aceasta, otomanii au trecut Dunărea pe la Nicopole şi s-au îndreptat înspre capitala Ţării Româneşti, Târgovişte, o parte a ostaşilor otomani răspândindu-se după pradă pe Valea Ialomiţei, spre trecătoarea Buzăului. Iancu a trecut Carpaţii şi i-a întâmpinat pe otomani în ziua de 2 septembrie 1442 pe râul Ialomiţa, într-un loc muntos şi strâmt unde turcii nu puteau să se desfășoare așa cum ar fi dorit. Bătălia s-a încheiat cu o strălucită victorie a lui Ioan de Hunedoara, care a capturat 10 mii de prizonieri, 500 de cămile, cai şi catâri, haine scumpe şi obiecte de preţ. Sultanul l-a mazilit pe beiul de Rumelia dar nu a putut stopa marşul victorios al lui Ioan, care a trecut la sud de Dunăre şi a învins orice rezistenţă otomană până în Serbia. Dacă până atunci Ioan de Hunedoara dusese lupte defensive, răspunzând atacurilor otomane, victoria de pe râul Ialomiţa constituie un moment de cotitură în strategia sa de luptă, deoarece el nu va mai aştepta ca otomanii să-l atace, ci va trece el Dunărea și îi va ataca pe turci. Această victorie a impus pentru prima oară numele lui Ioan de Hunedoara în atenţia Occidentului, care vede în el cel mai bun comandant pentru lupta împotriva expansiunii otomane.
La 2 octombrie 1569 domnitorul Bogdan Lăpuşneanu depune omagiu regelui polon Sigismund al II-lea August. Era născut în anul 1553 şi a urmat la tronul Moldovei după uciderea tatălui său, Alexandru Lăpuşneanu, la vârsta de 15 ani. Tutore i-a fost mama sa Ruxandra. Bogdan a fost partizan politic al polonezilor, cu care încheie tratate de supunere și se înrudește. Purtarea lui i-a nemulțumit pe boierii țării, în frunte cu Ieremia Golia Cernăuțeanul. Aceștia se temeau mai ales de introducerea catolicismului în Moldova. În momentul prinderii și închiderii lui de către un nobil polonez cu care se certase, boierii se plâng la Poartă, iar aceasta îl numește domn în mai 1572 pe Ioan Voda cel Viteaz. Încercând zadarnic să mai revină pe tron cu ajutorul polonezilor, alungat și rătăcind pe la toate curțile europene, a murit în iulie 1574 la Moscova.
La 2 octombrie 1709 a murit hatmanul ucrainean Ivan Mazepa. Ivan Mazepa (1639-1709) a fost hatman al cazacilor zaporojeni din Ucraina în perioada din 1687 şi până la moartea sa. A încercat o alianţă cu regele suedez Charles al XII-lea împotriva Imperiului rus, dar a fost zdrobit la Poltava împreună cu armata suedeză. S-a refugiat în Valahia, apoi la Tighina, în Moldova unde a şi murit în 1709.
La 2 octombrie 1875 a decedat Petrache Poenaru, inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională. Petrache Poenaru (1799-1875) a făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris şi participă la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu în timpul căreia editează „Foaia de propagandă” a armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la iniţiativa sa, care a însemnat nu numai primul ziar românesc de propagandă din istoria presei scrise din România, dar şi o publicaţie de prezentare corectă a idealurilor revoluţionare ale lui Tudor. Petrache Poenaru a fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, unde a funcţionat apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească. Este cel care a inventat „tocul rezervor” (stilograful), brevetat de guvernul francez la 25 mai 1827. Poenaru a contribuit în 1831 la înfiinţarea Societăţii Filarmonice, în 1845 intră în Asociaţia Literară, în 1861 devine membru de onoare al vestitei Societăţi „Astra”, este preşedintele Societăţii pentru învăţătura poporului, în 1870 devine membru al Societăţii Academice Române. A fost primul care a strâns date ştiinţifice despre Tezaurul de la Pietroasa, a publicat primul dicţionar francez-român împreuna cu Aaron Florian şi G. Hiel.
În ziua de 2 octombrie a anului 1939, în localitatea Limanu din judeţul Constanţa s-a născut renumitul cântăreţ de muzică uşoară românească, Dan Spătaru. Dan Spătaru a fost unul dintre cei mai iubiţi artişti ai României, cântăreţ, compozitor şi actor; mii de spectatori i-au aplaudat vocea inconfundabilă şi şlagărele pe care a reuşit să le facă nemuritoare: „Te-aşteaptă un om”, „Tărăncuţă, ţărăncuţă”, „Nu m-am gândit la despărţire”, „Trecea fanfara militară”, „Drumurile noastre”. În Cuba a bătut recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde. A decedat in ziua de 8 septembrie 2004.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com