La 5 noiembrie 1880, la Paşcani s-a născut scriitorul Mihail Sadoveanu. A urmat liceul la Iaşi, iar în Bucureşti a studiat la Facultatea de Drept. A debutat cu patru volume deodată „Povestiri”, „Dureri înăbuşite”, „Crâşma lui Moş Precu” şi „Şoimii”, în anul 1904, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Iorga să numească acel an „Anul Sadoveanu”. În 1910 a devenit directorul Teatrului Naţional din Iaşi, dar a continuat să fie prolific ca scriitor, publicând „Povestiri de seară”, „Genoveva de Brabant”, broşura „Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ”. Împreună cu Liviu Rebreanu, a reprezentat Societatea Scriitorilor Români la un congres de la Berlin, în 1926. A publicat numeroase romane istorice, dar şi scrieri în care a prezentat viaţa oamenilor simpli, tradiţiile şi natura – „Creanga de aur”, „Zodia Cancerului”, „Fraţii Jderi”, „Hanul Ancuţei”. După instaurarea comunismului în România, scrisul lui Sadoveanu a fost marcat de noile sale convingeri. Cu toate acestea, opera sa rămâne una valoroasă. A decedat în ziua de 19 octombrie 1961.
La 5 noiembrie 1953, la Kiev a fost pus în funcţiune primul pod sudat din lume peste râul Nipru. Autorul proiectului a fost savantul ucrainean Evghen Paton, numele căruia în poartă această construcţie. Evghen Paton a organizat în anul 1934 Institutul de sudare electrică. Anume la acest institut a fost lansată ideea construirii unui pod prin sudare. Construcţia noului pod cu aplicarea tehnologiei sudării a început în anul 1940, lucrările fiind întrerupte din cauza războiului. În primii ani postbelici a fost elaborat un nou proiect al podului, construcţia căruia a început în 1950. Podul a fost deschis la 5 octombrie 1953, la trei luni după moartea lui Evghen Paton. Podul „Paton” – cartea de vizite a Kievului – este unul dintre cele mai mari în Europa. El are o lungime de 1.543 metri şi o lăţime de 21 metri.
La 5 noiembrie 1956 a decedat Maria Filotti, fostă directoare de teatru şi una dintre cele mai apreciate actriţe române ale secolului XX. Maria Filotti s-a născut la 9 octombrie 1883 în comuna Batogu, de lângă Brăila. Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică. La Iași, în primul an de carieră, înaintea premierei de debut „În lumea mare» de Dumas-fiul, a jucat pe Nerra din „Fântâna Blanduziei», într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în fața Teatrului Național. În aprilie 1907 a fost chemată la București pentru semnarea contractului cu Teatrul Național. A debutat pe scena Teatrului Național din București în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din «Răzvan și Vidra» de Bogdan Petriceicu Haşdeu. A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. Rolurile au fost multe și variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, «din când în când … câte un om adevărat». Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică Bucureşti.
La 5 noiembrie 2007 a murit dirijorul român Ion Pavalache. Ion Pavalache (1927-2007) a studiat la Seminarul Teologic din Chișinău, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București(1947-1952). Activitatea sa s-a împărțit între sfera concertistică și cea didactică. A desfășurat o bogata activitate de organizare și conducere ca asistent la Conservatorul din București, corist (1952-1958), secretar muzical la Filarmonica bucureșteană „George Enescu” (1952-1954) și la Operei Române din București (1954-1956), precum și ca dirijor al Corului Operei (1958-1968) și director al Operei Române din Iași (1968-1975). I-a urmat lui G. Pascu la conducerea Corului „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii de Stat Moldova din Iași timp 32 de ani (1958–1990). A inițiat și a pregătit corurile reunite ale Operei și Filarmonicii ieșene, „reușind să impună ansamblul între cele mai valoroase coruri de filarmonică din România”. De asemenea, a fondat și condus (1970-2007) Corului „Camerata” al profesorilor (Casa corpului didactic) din Iași.
La 5 noiembrie 2010, pe patul suferinţei dintr-un spital din Bucureşti, a decedat vestitul poet român, Adrian Păunescu. Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în localitatea Copăceni (în prezent raionul Sângerei, Moldova) şi toată viaţa a purtat în suflet chipul Basarabiei. Dar şi Basarabia l-a onorat ca pe un deosebit fiu al său. La Chişinău, pe Aleea Clasicilor, a fost ridicat şi bustul lui Adrian Păunescu. La 31 august 2010, cu doar câteva luni înainte de a urca la ceruri, poetul Adrian Păunescu a fost ales membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, lucru pe care nu l-a făcut şi Academia Română.
Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici autori români și organizator al Cenaclului „Flacăra”, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. Prin Cenaclul „Flacăra” Adrian Păunescu a influenţat mult Mişcarea de renaştere şi eliberare naţională din Basarabia, dar şi marea sa prietenie cu regretaţii Grigore Vieru şi Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, cu care, în vara lui 1992, au prezentat un concert în faţa celor care apărau independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova la Nistru.
Adrian Păunescu a fost un poet al românilor de pretutindeni şi, după cum afirmă bunul său prieten de la Cernăuţi, Vasile Tărâţeanu, laureat al Marelui premiu al anului 1994 al Editurii „Adrian Păunescu”, el a dorit să viziteze „dulcea Bucovină”, să pășească pe acolo, pe unde a pășit Mihai Eminescu. Casa părintească din satul Copăceni, raionul Sângerei, a poetului Adrian Păunescu a fost renovată şi transformată într-un muzeu al literaturii române de către Asociaţia Euroregiunea Siret-Prut-Nistru. Ea a fost sfinţită de Episcopul Antonie de Bălți.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com