Foametea organizată este cea mai profundă caracteristică dată unui regim totalitar și odios, precum a fost cel sovietic. Ea este o armă de exterminare în masă și cinică în mâinile celor care luptă împotriva propriului popor, pentru care viața omului nu are nici o valoare. La un an după terminarea celei mai sângeroase conflagrații din istoria omenirii, asupra Ucrainei s-a abătut iarăși foametea organizată ca și cea din anii 30. În ghearele ei s-au pomenit pentru prima dată Basarabia și Bucovina, ținuturi unde puterea sovietică se reinstalase în 1944.
În prezent există volume întregi care atestă documentar acea crimă săvârșită de regimul totalitar. Se mai păstrează și amintirile martorilor și supraviețuitorilor foametei din 1946-1947. Evenimentele din țară și din lume, acest război strașnic din Ucraina involuntar ne îndreaptă cu gândul la acea foamete postbelică, făcându-ne să ne punem întrebarea: oare această tragedie nu se poate repeta?
Această întrebare a răsunat și în cadrul acțiunii de comemorare a victimelor Foametei din 1946-1947 din Ucraina, care a avut loc sâmbătă, 19 noiembrie, la Palatul Național al Românilor din Cernăuți. Acțiunea a fost organizată, ca de fiecare dată, de Societatea panucraineană „Golgota”. Președintele ei, Vasile Rauț, a demonstrat un film scurt despre Foametea din perioada respectivă în Basarabia, cu vizionarea căruia a și început acțiunea de comemorare. Foametea a avut o răspândire largă, deoarece bucovinenii cunosc bine suferința basarabenilor. Apoi, în scurt timp, această nevoie mare a ajuns și în casele lor. Au adus-o autoritățile locale, organele de represiune care le luau sătenilor pâinea până la ultimul bob, precum și alte produse alimentare. Reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, ministrul plenipotențiar, Dan Constantin, invitat la acțiunea „Golgotei”, a mărturisit că foametea postbelică s-a resimțit și în România, iar bunicul său făcea schimb de produse.
Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, a ținut să menționeze faptul că a găsit documente privind foametea din Bucovina la Arhiva din Suceava. În opinia ei, un studiu foarte profund referitor la cauzele Foametei din anii 1946-1947 a scris copământeanul nostru, istoricul Ștefan Pirici de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Docentul universitar, președintele Societății regionale „Golgota”, Ilie Popescu, cel care a trecut prin acest calvar, a povestit cum a îndurat foame în stepele Kazahstanului, unde familia lor cu mulți copii a fost deportată în primii ani postbelici. „Primul cuvânt în limba rusă pe care l-am învățat acolo este „pomiluite”, adică „faceți-vă milă și dați-ne de pomană”, a accentuat domnul Ilie Popescu.
A adus mai multe exemple concrete despre suferințele românilor din suburbia Roșa a Cernăuțiului doamna Maria Timcu, fostă profesoară și directoare a Școlii nr.10 din suburbie. Veteranul învățământului public, Octavian Voronca, s-a referit la alte exemple – despre tragedia cauzată de foamete în rândul locuitorilor din suburbia cernăuțeană Horecea.
Relatările despre Foametea din anii 1946-1947 au fost completate de ziariștii Maria Toacă, Felicia Toma, Vasile Bâcu și Vasile Carlașciuc.
Vom menționa că, potrivit tradiției, întru pomenirea victimelor foametei a fost aprinsă o lumânare, alături de sfânta pâine și spicele de grâu atât de mult visate de cei înfometați. Această compoziție, cu folosirea și a tradiționalelor ștergare brodate românești, a fost amenajată de doamna Aliona Rauț. Este mare păcatul celora, care folosesc spicele de grâu drept armă de exterminare…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com