La 22 decembrie, stil nou, este cinstită Sfânta şi preaviteaza Muceniţă Anastasia. Ea a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 22 decembrie este prăznuită Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana. Sfânta Ana provenea din seminția preoțească, iudaică, a lui Levi. Ea era fata cea mai mică a preotului Matihian din neamul lui Aaron, împlinindu-se astfel profeția că Mesia va avea o dublă descendență: împărătească și preoțească. Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana au fost supuși oprobriului public, deoarece la evrei familiile care nu aveau copii erau considerate că nu au binecuvântare de la Dumnezeu din cauza păcatele lor sau ale strămoșilor lor. Astfel, o veche tradiție arată că un evreu din seminția lui Ruben l-a umilit pe bunul Ioachim în timp ce se afla în templu spunându-i: „De ce aduci darurile tale înaintea altora? Ești nevrednic, pentru că nu ai copii, pentru cine știe ce păcate ascunse”. Cuvintele acestea l-au afectat foarte mult pe Dreptul Ioachim, precum și pe Ana, atunci când auziră cele întâmplate. Într-o zi de mare sărbătoare, slujnica Iudit, văzând-o iarăși plângând pe Sfânta Ana, s-a apropiat de ea și i-a spus: „Acum nu e bine să te întristezi pentru că a sosit ziua Domnului”. Ana tresări la auzul acestor cuvinte și, îmbrăcându-se în haine de sărbătoare, a ieșit în grădină, unde, la umbra unui dafin, stătea și se ruga lui Dumnezeu. Ascultându-i rugăciunile, Dumnezeu trimite pe îngerul Său care îi vestește Sfintei Ana că va avea un copil. Ioachim încă nu știa nimic, deoarece se afla în mijlocul turmelor sale, unde, întristat fiind, se dusese pentru a fi singur. Aflând vestea bucuriei, s-a întors acasă cu nădejde în Dumnezeu. La vremea cuvenită s-a împlinit cuvântul îngerului, iar Ana cea stearpă a născut pe Sfânta Fecioară Maria.
Conform tradiţiei creştine, Sfânta Ana este considerată ocrotitoarea femeilor, în deosebi a celor gravide şi a mamelor. Semnele timpului arată că dacă în această zi plouă, primăvara va fi ploioasă. Cum va fi starea vremii în amiaza acestei zile, aşa va fi ea şi la finele lui decembrie. Dacă e zi fără vânt, e semn de belşug la fructe. Dacă e zi cu soare, de Anul Nou va fi ger.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com