La 13 februarie 1633 Galileo Galilei ajunge la Roma pentru procesul său în fața Inchiziției. Susținerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor și astronomilor încă susținând (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică cum că Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susțină public heliocentrismul, Galileo Galilei a întâmpinat o puternică opoziție din partea a numeroși filozofi și clerici, doi dintre aceștia din urmă denunțându-l inchiziției romane la începutul lui 1615. Deși la acea vreme a fost achitat de orice acuzație, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals și contrar Scripturii” în februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susținerea sa – ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu, și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii”, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze și și-a petrecut restul vieții în arest la domiciliu.
La 13 februarie 1849 delegaţia adunării românilor de la Sibiu, Transilvania, condusă de episcopul ortodox Andrei Șaguna, prezintă împăratului austriac Petiţia generală a fruntaşilor români din Transilvania, Banat şi Bucovina. Documentul revendica, în principal, recunoaşterea naţiunii române în cadrul Imperiului austriac. Petiţiunea cerea unirea românilor într-un stat de sine stătător, cu o administraţie naţională care să decidă în problemele politice, folosirea limbii române în administraţie, totul sub umbrela Imperiului Habsburgic. De asemenea, românii transilvăneni mai solicitau şi un reprezentant pe lângă guvernul imperial, pentru a reprezenta interesele românilor la Viena şi organizarea unui congres al tuturor românilor.
Mitropolitul Andrei Șaguna (1809-1873) a militat pentru drepturile românilor din Transilvania, printre acţiunile sale numărându-se înfiinţarea Tipografiei eparhiale din Sibiu (1850), înfiinţarea Gimnaziului Românesc din Brașov în 1851, dar şi al Seminarului Andreian. A fost membru de onoare al Academiei Române.
La 13 februarie 1867 a fost interpretat în premieră la Viena valsul „Dunărea albastră” al compozitorului austriac Johann Strauss junior. Valsul „Dunărea albastră” sau „La frumoasa Dunăre albastră” a fost compus în 1866 de compozitorul Johann Strauss şi este una dintre cele mai populare piese muzicale din repertoriul clasic. Strauss a realizat și o adaptare pur instrumentală pentru Târgul Mondial din Paris din același an, formă în care a obținut succesul maxim. Această versiune instrumentală este cea mai frecvent interpretată astăzi. Conotațiile sentimentale vieneze ale piesei au transformat-o într-un simbol muzical al Austriei. Este inclusă în mod tradițional în bisurile de la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. În noaptea de Anul Nou valsul este difuzat în Austria la radio și televiziune exact la miezul nopții.
În ziua de 13 februarie 1895 s-a stins din viaţă Iraclie Porumbescu, tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu, preot, poet şi prozator (1823-1895). Iraclie Porumbescu a fost unul dintre primii scriitori români din Bucovina. El a colaborat la periodicele „Albina Românească”, editată de Gheorghe Asachi la Iaşi, „Bucovina” (Cernăuți), „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” (Braşov), „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Românul” (București), „Zimbrul” (Iași), „Fântâna Blanduziei” (București) ș.a. Se remarcă în calitate de autor de versuri (balade, poezii patriotice), proză, schițe, prelucrare a unor legende istorice sau amintiri. Pe lângă culegerea de folclor, el scrie balade după model folcloric („Anița”), prelucrează legende din popor („Ieremie Movilă și sihastrul sau Altariul mânăstirii Sucevița”) sau evocă obiceiuri legate de îndeletnicirile sătești („Stâna”). În poeziile sale patriotice, el exaltă originea latină a neamului, elogiază unii luptători români din Revoluția de la 1848 sau își exprimă compasiunea pentru cei loviți de soartă.
La 13 februarie 2005 a murit ultima martora a apariției Sfintei Fecioare la Fatima, în Portugalia. Sora Lucia, ultima dintre cei trei copii, care au văzut-o de mai multe ori pe Fecioara Maria în 1917, a murit la vârsta de 97 de ani. Călugăriţa a fost bolnava timp de trei luni înainte de a muri la mânăstirea carmelitelor din Coimbra, la nord de Lisabona. Fatima a devenit un loc de pelerinaj vizitat anual de peste doua milioane de credincioși catolici. Papa Ioan Paul al II însuși a călătorit de trei ori la Fatima.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com