La 4 martie 1815, în ţinutul Lvivului s-a născut Myhailo Verbiţki. Myhailo Verbiţki (1815-1870) a fost un compozitor ucrainean, dirijor de cor, slujitor al altarului, unul dintre primii compozitori profesionişti ucraineni din Galiţia. Cântecul său „Încă n-a murit Ucraina” a devenit Imnul de stat al Ucrainei.
În ziua de 4 martie a anului 1821, în timpul Revoluţiei de la 1821, oastea lui Tudor Vladimirescu, supranumita „Adunarea Norodului”, a ocupat oraşul Slatina din Muntenia. Starea principatelor românești se agravase mult în timpul domniilor fanariote. Regimul acestor domnitori, dominat de corupție, fiscalitate excesivă și abuzuri de tot felul, conjugat cu efectele dominației otomane precum și a războaielor ruso-turce a agravat starea și așa grea a țărănimii din principate. Ca un protest, în ianuarie 1821, în Muntenia se declanșează mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu, care, pe parcurs ia amploare cu nimic mai joasă unei adevărate revoluții. Odată cu moartea ultimului domnitor fanariot din Muntenia, Alexandru Șuțu, se crea o posibilitate de acțiune pentru boierii pământeni care doreau înlăturarea domnilor fanarioți. Conducerea Munteniei a fost preluată de un Comitet de ocârmuire, constituit dintr-un grup de boieri pământeni: Gr. Brâncoveanu, Barbu Văcărescu și Grigore Dimitrie Ghica, viitorul domnitor. Comitetul de ocârmuire încheie înțelegerea cu Tudor Vladimirescu, comandant al pandurilor în anii războiului ruso-turc 1806-1812, mandatându-l să declanșeze mișcarea armată întru acapararea puterii în Muntenia. În Oltenia, mișcarea armată capătă caracterul unei revoluții de redeșteptare națională, alipind țărani și orășeni, fapt care impune corecții în programul și acțiunile lui Tudor Vladimirescu întru satisfacerea nevoilor nu doar a boierimii, ci și a țărănimii și orășenimii. Adunarea Norodului a fost constituita ca o oștire revoluționară, la Slatina atingând deja cifra considerabilă de 10 000 oameni.
La 4 martie 1852 s-a stins din viaţă scriitorul rus de origine ucraineană, clasicul literaturii universale, Nikolai Gogol, considerat unul dintre creatorii prozei realiste ruse prin operele sale „Suflete moarte”, „Taras Bulba”, „Revizorul”. Nikolai Gogol (1809-1852) s-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Scrierile lui Nicolai Gogol au fost traduse în zeci de limbi ale lumii, inclusiv în română. În anul 1966, la Bucureşti este editat volumul „Mirgorod”, traducători fiind Al. Teodoreanu, Xenia Stroe, Dan Faur și Isabella Dumbravă. În 1972 vede lumina tiparului povestirea „Petrecerea serilor în cătunul de lângă Dikanka”, traducere de Aurel Lambrino, iar în 1988 – „Taras Bulba”, traducere de Al. Teodoreanu și Xenia Stroe.
La 4 martie 1949, în oraşul Chiţmani, regiunea Cernăuţi, s-a născut legendarul compozitor ucrainean, Volodymyr Ivasiuk, autorul celebrului cântec „Ruta roşie”. În anul 1979 corpul lui neînsufleţit a fost găsit într-o pădure de lângă Lviv, la mult timp după dispariţia sa miraculoasă. Cântecele lui Volodymyr Ivasiuk se află şi astăzi în repertoriul multor cântăreţi ucraineni. La începutul activităţii sale de creaţie Volodymyr Ivasiuk a colaborat cu renumita interpretă, Sofia Rotaru.
La 4 martie 1977, în România s-a produs un cutremur de 7,3 grade pe Scara Richter. Cutremurul din 1977 a făcut în timp de circa 55 de secunde 1 578 de victime, din care 1.424 numai în București. La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de familii au rămas fără adăpost. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București, unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit. Autorităţile au declarat imediat stare de necesitate pe întreg teritoriul ţării. Seismul s-a produs la o adâncime de 100 de kilometri în zona Vrancei, iar potrivit specialiștilor energia eliberata a fost echivalenta cu 33 de bombe nucleare de la Hiroshima. Acesta a fost resimţit de la Moscova până în peninsula italică.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com